Ziua 18. FOTO. ”Am plecat din Barcelona pe piste de biciclete… O plăcere. Împânzit orașul de ele!”

Ce-ați făcut începând de luni 14 martie? Ionuc a pedalat, cu plecare din Timișoara și destinația Madrid, și este deja în cea de-a treia săptămână pe drumuri europene, încropind totodată etapă de etapă, acum prin 6 țări, și un reportaj de călătorie. Îl trimite negreșit, seara, pentru cititorii Sporttim. Polisportivul bănățean Ioan Dan Gașpar e una cu șaua bicicletei pentru a cutreiera Europa până la Madrid, urmând a alerga apoi, în aprilie, la întoarcere, și semimaratonul Budapestei, toate ca ”încălzire” pentru turul lumii pe două roți, tentativă creionată cu începere din 2017. Și până atunci și-o găsi și companie de drum, căci admiratori are deja. Astăzi, despre ziua 18, în care a intrat în țara de destinație a pelerinajului său ciclist cu 3 steaguri la purtător. Din Barcelona, unde alerga nu demult maratonul, spre centrul țării…

Charles Bukowski said: “If you get married they think you’re finished and if you are without a woman they think you’re incomplete.”

Și eu am avut astăzi senzația că numai e cum ar putea să fie excursia mea. Am trecut de coastă. Dealuri, podișuri, munți, văi…  Deja ma gândeam la alte proiecte, să mă întorc și să o iau pe coastă în jos pana în Gibraltar. Marea mi-ar fi ținut tonusul ridicat. Dar mă țin de planul inițial.

Day 18. Santa Perpetua Barcelona – Lleida. 170 km – 11 ore 40. Cel mai grozav vânt de până acum. Îmi venea sa zic ca în bancul:” cu mai plimba jetul”  sa ms bata și altundeva nu în fața mea.

Am plecat din Barcelona pe piste de bicicletă, o plăcere… Împânzit orașul de ele! Orășeni care pedalează oriunde întorci capul. Terenuri de sport din belșug. Dintotdeauna am avut senzația că mi s-ar potrivi orașul ăsta. Dealuri ușoare. 

Încet, ziua a devenit grea, am ajuns în zonele industriale, vreo 15 km tiruri multe, praf, aglomerație. Lipsa de atractivitate a împrejurimilor m-au facut să mă simt tot mai obosit. Ieri, zi grea, astăzi la concurență cu ziua 2.

Am urcat și am coborât dar fără priveliști și cu vânt din față de 35 km/oră. La urcușuri nu am mai rezistat, m-am dat jos și am împins bicicleta. Cam două ore adunate de împins. Mi-a înțepenit gâtul de la vânt și transpirație.

Acum, după duș, îmi ard urechile mele de elf și fața și gâtul. Vântul nu m-a cruțat deloc. Sunt dezumflat, obosit mort. Am început sa dau de marcaje de pelerini.

Mare noroc cu bicicleta care funcționează impecabil, nici o pană. Se anunță ceva ploi. Data viitoare o să aleg numai drumuri fantastic de frumoase. Am citit ieri review-uri: 90 % din drumul pe jos al pelerinilor e pe asfalt. Cei umblați prin lume spun că au pierdut timpul. Eu stau atârnat încă de mare.

Mușchii de la picioare sunt dureroși până și la umblat. Simt pietre intercalate printre fibre, ghemotoace de ace… Genunchii sunt bine, fundul aproape vindecat. Dar sunt extenuat. Aș vrea o pauză. Nu-i distractiv. Nici nu-mi vine să povestesc.

Pe mâine…

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.