Două pe un teren, la antrenament

Desigur, pe un acelaşi teren de joc evoluează două combatante. 22 de sportivi, în cazul fotbalului. Însă nu ar fi loc de două loturi de jucători, cu mai mult decât 11 componenţi fiecare, pe un acelaşi gazon, efectuând antrenamente în paralel. Şi totuşi se poartă, de nevoie şi constrânşi de circumstanţe. Mai ales acum…

Cea mai mare problemă a cluburilor de fotbal în această perioadă precompetiţională a fost starea precară a suprafeţelor de joc, îngreunate de ninsorile căzute. Iar când dispui de un singur teren, pe care încerci să-l menajezi în perspectiva meciurilor de campionat ce bat la uşă, întrebarea este unde te mai şi pregăteşti?

Am asistat în zile consecutive la secvenţe din antrenamentele a două grupe de vârstă ale LPS Banatul Timişoara, derulate pe aceeaşi suprafaţă sintetică a clubului polist, în complexul „Dan Păltinişanu”. Pe jumătatea de teren dinspre intrare, juniorii republicani B antrenaţi de Cristi Petcu, pe cealaltă jumătate juniorii mari, pregătiţi de profesorul Sorin Badea. Mai lesne pentru un reporter, să privească două echipe deodată, în pregătiri. Dar cât e de simplu pentru cei implicaţi?

Acestea sunt condiţiile, e leitmotivul truditorilor care s-au acomodat stării de fapt, desfăşurându-şi cât mai bine activitatea în circumstanţele date. LPS Banatul, unica instituţie de învăţământ cu profil sportiv din judeţul Timiş, sprijinit financiar în parte din fonduri de la ministerul de profil respectiv din bugetul local, are un singur teren de fotbal în condiţiile în care pepiniera secţiei de la care s-au ridicat internaţionali ca şi Paul Codrea ori Dan Alexa reuneşte nu mai puţin decât 13 grupe de vârstă, înşirate ca mărgelele de la categoria 1992 până la 2004. Subvenţionarea şi investiţiile în asemenea infrastructură fiind jenant de mici, un liceu de profil nu dispune tocmai de baza materială vitală pentru a-şi desfăşura activitatea în condiţii cât de cât normale.

Nu facem un calcul în ceea ce priveşte câte suprafeţe de antrenament şi joc ar fi la dispoziţia unui club şcolar similar din străinătate, însă cert este că LPS Banatul nu-şi poate permite să utilizeze în condiţii hibernale acel unic teren, dealtfel bun odată ce vremea nu aduce precipitaţii.

Cert este însă că, de nevoie, fie şi grupele superioare de vârstă ale liceului, incluzând juniori selecţionabili la loturi naţionale, se înghesuie în condiţii improprii, pe un acelaşi teren al clubului prim-divizionar vecin, fiind şi cu ochii pe ceas, la expirarea timpului alocat pentru antrenament. La rând urmează numeroasele grupe de copii şi juniori ale Centrului alb-violet. Ce e de făcut?

Dacă LPS nu ar da fotbalului atâţia tineri jucători de talent, şi ar fi o instituţie de învăţământ oarecare, atunci s-ar mai trece cu vederea o asemenea stare de fapt. Dar este strigătoare la cer această constrângere la care sunt supuşi pasionaţii profesori-antrenori şi elevii lor. Desigur, rândurile acestea doar se vor aduna altora pe aceeaşi temă, fără vreun efect concret în înbunătăţirea activităţii celor direct implicaţi, pentru că – nu-i aşa? – când e vorba de injecţii financiare dintre cele mai năstruşnice şi fără vreun impact social real, România pare a fi campioană a chletuielilor fără cap şi fără coadă, risipindu-şi resursele în proiecte grandomane sau nu dar fără o utilitate practică imediată şi pe termen lung.

Vorbele diverşilor subiecţi tineri, competitori în diverse ramuri sportive şi care se antrenează pe plan local, şi anume că şi ieri şi astăzi şi mâine ar părăsi România oriunde ar vedea cu ochii dacă li s-ar ivi o oportunitate reală, spune multe şi despre condiţiile improprii în care trebuie să „crească”.

Tot aşa, când condiţiile climaterice şi starea suprafeţei de joc o permit, juniorii LPS mai trec din când în când pe terenul altfel noroios folosit pe vremuri de prim-divizionara locală de rugby, în preajma unei ridicături de beton în trepte, denumită probabil tribună, dar nici aceasta nu este o soluţie optimă ori cu bătaie lungă. Totul este o improvizaţie, totul este un chin.

Bănuiesc că dacă edili localnici sau „costumaţi” de la ministerele de profil s-ar demite într-o bună zi, oarecare, să descindă la un antrenament al juniorilor LPS Banatul, fie împărţindu-şi terenul sintetic polist, fie cel din preajmă, cândva gazdă a rugbyului, şi-ar putea da lesne seama că macar un teren în plus ar fi mai mult decât minimul necesar. Însă cum asemenea lucruri nu se întâmplă, nu e de mirare că Timişoara îşi pierde generaţie de generaţie cele mai bune produse locale, cu destinaţia „zări mai însorite”.

Joi, printre juniorii II ai profesorului Cristi Petcu, pe una dintre jumătăţile de teren pomenite, s-au regăsit şi internaţionalii sub 17 ani reveniţi de la patrulaterul Algarve Cup 2011, în încinsa Portugalie, şi anume Birău, portarul Laurenţiu, Vaştag, Roman şi marcatorii Buia şi Filip, ori un Deian Boldor pregătindu-se de dubla selecţionatei sub 16 ani cu Germania. Aceşti tineri de 16 ani au contribuit la defilarea echipei liceului în seria a VII-a a Campionatului Naţional de juniori republicani B, pe care au dominat-o copios în toamnă. Pe cealaltă jumătate de teren, juniorii mari pregătiţi de profesorul Sorin Badea, de-acum fără 4 dintre componenţi, transferaţi spre binele tuturor părţilor implicate la o grupare de la mijlocul ierarhiei zonei estice a campionatului maghiar, Makoi FC, din NB II Est.

Iar când s-a apropiat ora 11 şi juniori alb-violeţi au descins pe teren, tinerii de la LPS s-au strâns într-un colţ iar apoi şi-au făcut ieşirea din scenă… A doua zi, vineri dimineaţă, la ora 8,30, cele două grupe s-au reunit la un joc „în familie”, pe acelaşi teren sintetic, evoluând cât le-a permis timpul, până ce spre ora 9 şi-au intrat în rol îngrijitorii terenului, cu tractoraşul cu lamă din dotare şi lopeţi, întru deszăpezirea şi pregătirea terenului în vederea partidei de la ora 15, Poli II – Autocatania.

Au jucat ce-au jucat, de-o parte juniorii mari, cu Martescu – Radu, Livădaru, Sabou, Mateş – Demian, Pană, Covaci, Inţa – Radici, Szollei, respectiv juniorii II, sau mai bine zis rezervele garniturii ce urma a evolua de la ora 11 într-un alt meci test, Petrar – Miuţă, Secotă, Dănilă, Voiciuc – Iakab, Acatrinei – Sava, Călin, Roth – Sighiartău, asta până ce au fost poftiţi să evacueze terenul, ce necesita deszăpezirea, pentru partida de Divizia C.

Cam aşa este nevoit să se pregătească schimbul de mâine prin bătătura noastră. Sper că se înţelege bine, această notă nu se doreşte a fi o critică la adresa cuiva din LPS Banatul, care în întregul său este o victimă la acest capitol. Vinovaţii se delectează prin alte părţi în paltoanele lor, imunizaţi de o crasă ignoranţă şi iresponsabili în egală măsură.

Un teren folosit la maxim, de dimineaţa până seara, unde sub lucşii nocturnei se derulează antrenamente şi după ora 19…