Sala Mircea Albu din Timișoara a găzduit miercuri dimineață normele de control pe care baschetbaliștii de la categoriile U 18 și U 16 sunt obligați să le treacă pentru a putea participa la turneele semifinale și finale. Echipele U 18, respectiv U 16, de la Clubul Sportiv Școlar Bega Timișoara au început probele la ora zece, iar ceva mai târziu li s-au alăturat fetele de la Arad și Oradea. Formațiile care nu pot să alinieze 7 jucători care să îndeplinească baremul își pierd dreptul de participare în faza următoare.
Probele urmau să înceapă la ora 10, astfel că juniorii timișoreni au început încălzirea cu aproximativ o jumătate de oră înainte. Parchetul sălii Mircea Albu s-a umplut cu jucătorii născuți în 1997 și mai mici. Cele șase probe s-au schimbat față de sezoanele precedente, când erau diferențiate în funcție de posturi. Din acest an, toți au la fel. Prima probă este cea a sprintului de 30 de metri, urmată de navetă, săriturile repetate, deplasarea specifică în apărare, aruncările la coș și aruncările libere.
Unii erau mai „speriați” de proba detentei, alții nu erau „fani” ai navetei… chiar dacă s-au pregătit pentru aceste norme, destui au avut mai multe sau mai puține emoții, în condițiile în care probele s-au schimbat față de anii trecuți, fiind considerate mai grele acum. Cei de la Bega s-au încurajat tot timpul între ei, atât colegii de echipă, cât și colegii de la celelalte formații din cadrul clubului. Se încurajau mai ales când știau că urmează o probă pe care unul dintre ei nu o stăpânea foarte bine și atunci se auzeau colegii din toată sala, chiar dacă erau în partea opusă, cu grupul vârstei lor. Însoțiți de antrenori, componenții celor patru formații, ulterior șase, au trecut rând pe rând prin cele șase „obstacole”.
Sprintul a deschis „balul”
Responsabilii de la Federație au venit cu echipamentul special pentru măsurarea timpului. Prima probă a fost cea a sprintului pe distanța de 30 de metri, iar cronometrarea s-a făcut cu ajutorul fotocelulelor. Fetele sub 18 ani sunt primele care au plecat în cursa contra cronometrului și au fost urmate de fetele de la categoria următoare, U 16. În acest timp, băieții au trecut la măsurătorile pentru a se stabili înălțimea la care trebuie să ajungă la săriturile de pe loc. Sportivii au fost măsurați cu mâinile întinse iar la cifră s-au adăugat 45 de centimetri. Fetele au încheiat sprintul și au făcut schimb cu băieții la măsurători, iar aceștia le-au luat locul pe culoarul de 30 de metri. Băieții sub 16 ani au început primii lupta cu secundele, fiind urmați la final de cei mai mari. La această probă, în funcție de timp, sportivii primeau puncte, maxim 20. Pentru 20 de puncte, fetele aveau de alergat distanța în 4,3 secunde. Pentru 5,8 secunde, fetele primeau un singur punct. Băieții au avut nevoie de un timp de 3,8 secunde pentru punctajul maxim, în timp ce un punct primeau pentru 5,2 secunde. La finish, unii din juniori încheiau ca la cursele de atletism, cu pieptul înainte.
După măsurătoarea fetelor, acestea au trecut la proba propriu-zisă. Așteptau toate cu nerăbdare să vadă până la ce punct trebuie să ajungă. După ce aparatul era reglat, pe fața unora din concurenți se puteau citi ușoare semne de întrebare, de genul „cum să sar eu până acolo?”. S-au pus pe treabă. Unele fete de înălțimi mai mici aveau punctul calculat pentru săriturile repetate sub nivelul unde era reglat aparatul, astfel că s-a improvizat o metodă care să nu le defavorizeze în comparație cu colegele și colegii lor mai înalți. La polul opus s-au aflat doi băieți under 18. Aceștia erau prea înalți pentru aparatul de măsură, astfel că a fost nevoie să li se găsească un nou reper. S-a rezolvat și această problemă, ei fiind puși să execute săriturile de pe loc chiar la panou. Ce implică de fapt această probă? Jucătorul trebuie să sară cu desprindere pe două picioare, fără elan, timp de zece secunde. Pentru fiecare săritură prin care ating punctul de reper, primesc câte un punct, iar punctajul maxim este de 10 puncte la această probă.
Probele cu traseu
După ce s-a eliberat culoarul de la sprint și aparatul de măsură, s-a creat traseul pentru navetă, care trebuia să fie parcurs în viteză maximă. În cadrul acestei probe, baschetbaliștii aveau de parcurs de șase ori distanța dintre tușa laterală și dreptunghiul de sub coș, după care urma un sprint (dus-întors) pe toată lățimea terenului de baschet și din nou de șase ori distanța dintre tușă și dreptunghi. Punctajul maxim se obținea pentru 24 de secunde la fete și 22,5 la băieți. Fetele au intrat primele la navetă, timp în care băieții încă săreau. Se mai auzeau din când în când indicații de la antrenori și responsabilii testărilor, când băieții uitau că trebuie să lase liber culoarul pentru sprintul pe lățime și li se amintea să iasă.
Fetele au trecut de navetă și s-au mutat în partea cealaltă de teren, pentru deplasarea specifică în apărare, iar băieții le-au luat locul. Pentru proba cu numărul 4, sportivii aveau de îmbinat deplasarea în viteză și deplasarea în poziția fundamentală, cu pas adăugat, pe un traseu marcat cu jaloane. Fetele mai mici au început primele, urmate de cele mari. Între timp, băieții au trecut și ei la această probă, la celălalt panou. Antrenorii i-au pregătit pe juniori pentru aceste încercări, iar pentru acest traseu, fiecare grupă a avut propria abordare. Unii preferau să meargă prima dată pe dreapta și după pe stânga după ce ocoleau jalonul din vârf, alții ieșeau din traseu pe partea opusă… aceste mici variațiuni pe aceeași temă puteau aduce câteva fracțiuni de secundă în plus sau în minus. Au existat și jucători care au alunecat. Băieții primeau punctajul maxim de 20 de puncte dacă se încadrau în 16,5 secunde, iar fetele aveau 17,5. După apărare, urma legat proba de aruncări libere, care urmau să fie executate „pe fond de oboseală”. Pentru fiecare șut reușit se acorda câte un punct.
Aruncările la coș
În timp ce băieții terminau liberele la celălalt panou, fetele s-au pus pe treabă și au început ultimul test, cel al aruncărilor din acțiune. Într-un minut și jumătate aveau de executat zece șuturi precedate de dribling, urmate de zece aruncări precedate de pasă iar în timpul rămas dădeau lay-up alternativ. Problemele la această ultimă probă au fost dintre cele mai variate, pentru că venea după aproape trei ore de la startul normelor și jucătorii au fost nevoiți să-și mențină încălzirea și să-și păstreze concentrarea pe un timp destul de lung. Unii au prins pur și simplu o zi proastă la aruncări și mingea refuza parcă să treacă prin inel. Alții au avut probleme cu mingile primite de la coechipieri și au pierdut secunde prețioase sau nu au fost serviți cu „assist-uri” foarte bune și nu au aruncat în condiții optime. S-au descurcat până la urmă, iar la finalul minutului și jumătate, unii din ei se întindeau pur și simplu pe parchet, de oboseală sau de ușurare că au scăpat cu bine de toate cele șase probe și au obținut un punctaj suficient de bun. Pentru fiecare aruncarile la coș reușită s-a acordat câte un punct, iar 20 a fost numărul maxim. Din când în când se mai auzeau încurajări pentru cei care nu au prins o zi foarte bună in punct de vedere al țintei. Printre indicații se distingeau și „las-o mai moale”, „dă-i mai puțină boltă” sau „hai că poți”.
Ca să rămână conectați sau pentru că nu mai aveau stare, unii aruncau la coș și între probe, iar câțiva băieți mai încercau câte un slam-dunk. Pe final, când băieții erau la rând la ultima probă, au început și echipele vizitatoare proba de 30 de metri și a fost nevoie de o coordonare bună din partea antrenorilor și a oficialilor ca să nu se ciocnească sportivele cu cei care urmăreau aruncările. S-a menținut însă ordinea și cele două probe au putut să se desfășoare în paralel. Timișorenii au încheiat după trei ore de la startul primei probe, iar după încă o oră și ceva au terminat și celelalte două formații.
Ca să treacă normele de control, juniorii aveau nevoie de un anumit total. Cei de la categoria U 18 au fost nevoiți să obțină 62 de puncte pentru a putea evolua la turneele semifinale și finale. Pentru U 16 au existat două cazuri. Sportivii născuți în anul 1999 au avut nevoie de 55 de puncte, în timp ce jucătorii cu un an mai mic treceau cu 52 de puncte. Există și bonificație de talie. Cei care nu au reușit să treacă la prima testare, sau cei care au fost accidentați și au dovedit acest lucru prin acte medicale, vor da proba în luna ianuarie, înainte să înceapă faza semifinală. De menționat faptul căechipele care nu pot să alinieze 7 jucători care să îndeplinească baremul își pierd dreptul de participare în faza următoare, iar locul lor este luat de echipele mai slab clasate care îndeplinesc cerințele.
La finalul unei zile solicitante, baschetbaliștii au plecat fie pe drumul spre casă, arădencele și orădencele, fie la ore sau au rămas la sală pentru că urma să aibă antrenament. În timpul până la antrenament, dezbăteau probele cu colegii lor rămași și ei în sală și încercau să afle punctajele obținute. După o zi destul de obositoare, jucătorii au revenit la rutina obișnuită pentru a pregăti meciurile din week-end.
