Guadalajara, cândva „Groapă cu lei” la turneul final din 1970 prin prezenţa în aceeaşi grupă a campioanei la zi a lumii Anglia şi a celei în devenire Brazilia, stârnea nedorite amintiri urmaşilor Cehoslovaciei, învinsă acolo pe rând deşi Petras deschidea scorul în minutele 5 şi 11 atât de Brazilia, cu 4-1 (1-1), cât şi de România, cu 2-1 (0-1) prin golurile lui Neagu şi Dumitrache, ulterior tot din penalty şi tot după pauză şi de Anglia, cu 1-0, iar Krejci a fost cel care a deschis scorul după o oră de joc joi seară de la ora 20 în Mexic, vineri la 5 dimineaţa în România, însă şi Republica Cehă a fost „întoarsă” de Coreea de Sud, în 20 de minute, 1-2 prin Hwang In-Beom în minutul 67 şi Oh Hyeon-Gyu
Cupa Jules Rimet / foto: Gettyimages
Iar astfel, în faţa a 44.985 spectatori la Guadalajara, s-a completat prima etapă a întâlnirilor din Grupa A la turneul final nord-american aflat în ziua de start, după ce cu 7 ore înainte Mexic se impunea cu 2-0 (1-0) pe „Azteca” în uvertura contra Africii de Sud.
Revenirea cehilor la Guadalajara la doar numai şi numai a doua prezenţă a slavilor ca nouă „Republică” la „Mondiale” după participarea strict în grupa turneului final din 2006 de peste graniţă, în Germania, încheindu-se „pe scut” deşi însuşi căpitanul şeptar din tridentul defensiv Ladislav Krejki, retrogradat în Albion cu Wolves sub formă de împrumut de la Girona, deschidea scorul cu capul în minutul 59, 1-0.
Tot după pauză înscriind cu câteva ore înainte şi coechipierul său de la „Lupi” pentru Mexic, veteranul Jimenez, însă una era să întâlneşti anumiţi „sudişti”, Africa de Sud, şi alta „sudişti” asiatici, Coreea de Sud, replicând într-o repriză a doua mult mai consistentă a meciului deja după 8 minute printr-un gol reuşit al şesarului din centrul liniei mediane, Hwang In-Beom, 1-1 în minutul
Şi-au trecut 60 de ani de „Mondiale” în care să se înscrie un gol de maniera celui al egalării semnate rapid de sud-coreeni, după 25 de pase consecutive, reuşita asiaticilor egalând astfel a cincea cea mai elaborată creaţie la un turneu final, încât peninsularii să-şi merite punctele celei de-a opta lor victorii în cea de-a 12-a participare pe scena lumii însă deja a unsprezecea consecutivă.
Iar statistica era de partea sud-coreenilor, dat fiind că din precedentele 7 succese trei erau repurtate cu rezultatul favorit 2-1 după ce de fiecare dată reveneau de la 0-1.
Experţi devenind şi ai primului meci jucat la turneul final, o singură dată pierdut în ultimele 7 participări de la găzduirea competiţiei în 2002, cedat fiind cu 1-0 Suediei în 2018 în Rusia, adjudecat însă joi peste Atlantic şi pentru a patra oară, aşadar în majoritatea cazurilor.
Deşi ceea ce părea straniu imediat după egalare în minutul 69, când selecţionerul ex-recordman al turneelor finale în palmares ca jucător pentru sud-coreeni între 1990 şi 2002, de 4 ori, Hong Myung-Bo, îl scotea tocmai pe căpitanul care astfel îl egalase la patru la alinierile din 2014 la „Mondiale”, Son, a căpătat din plin sens peste numai 10 minute la reuşita vârfului de 25 de ani de la Beşiktaş, 2-1.
Peninsularii prezentându-se peste Atlantic cu 7 convocaţi de la 4 cluburi din campionatul intern dar mai ales cu „recruţi” precum Lee Kang-In de la PSG, alţi trei de la grupări din Germania şi 4 de la formaţii de liga a doua din Anglia, doi din Danemarca şi câte unul din Turcia, Austria, Serbia precum şi SUA, reprezentate pe hartă fiind şi… China şi nu-n ultimul rând Japonia, de unde a chemat doi „mundialişti”.
Sud-coreenii trecând de trei ori de faza grupelor până acum, acasă în 2002 când îşi creau drum aşa cum îşi creau, şi cu aportul arbitrilor, până în semifinale, iar ulterior ieşind în optimile de finală atât în 2010 în Africa de Sud cât şi în Qatar în urmă cu 4 ani.
Experienţa în plus la acest nivel manifestându-se tocmai odată ce jocul părea a le scăpa din mână, moment în care rutinatul ex-„mundialist” ca jucător Hong a efectuat imediat o primă schimbare pentru ultima jumătate de oră, apelând la încă un… Hwang, Hee-Chan în locul decarului din trioul ofensiv Lee Jae-Sung, selecţionerul esticilor mai plusând cu o altă dublă modificare şi odată în avantaj, din minutul 84 prin scoaterea mijlocaşilor centrali şi pentru prelungirile care aveau a fi simţitor mai tărăgănate de centralul Amin Mohamed Omar peste cele 6 minute, Coreea de Sud rezistând relativ confortabil „pe baricade” şi cu gândul la întâlnirea gazdei Mexic vinerea viitoare.
Rezistând şi din „rezervele” posesiei mingii, în cele din urmă 61,7% pe plus, dar şi valorificate ca încercare a porţii, 15-7 la şuturi, 6-4 cadrate, cu o mai mare combativitate, 27-15 la duelurile aeriene câştigate, dar şi creativitate în distribuţia balonului, 541-324 la pasele expediate, mai precise şi-n tot cazul mai puţin numeroase ca mingi lungi, de două ori pe de-altă parte mai multe decât ale europenilor în treimea adversă, unde o dată şi rămâneau pe cont propriu faţă-n faţă cu goalkeeperul unsprezecelui lui Miroslav Koubek, Kovar.
Cehii faultând aproape de două ori mai adesea deşi scăpaţi fără cartonaş galben, de bun augur înaintea întâlnirii celorlalţi „sudişti” joi, africanii, însă una peste alta fiind în general „vioară a doua”, cu un vag plus la obţinerea cornerelor, 5-4.
Grea rămânând haina absenţelor succesive de la „Mondiale” din 2010 până în 2022, de la 4 turnee finale consecutive, iar şi unica participare din 2006 în Germania era doar de scurtă durată, deşi excelenr lansată cu un 3-0 la Gelsenkirchen contra SUA, urmat de eşecurile eliminării din grupă, 0-2 cu Ghana şi Italia.
Pe-atunci la zece ani după lansarea Republicii Cehe ca urmaşă pe cont propriu a ex-dublei vicecampioane a lumii din 1934 şi 1962 Cehoslovacia, iar „Republica” se lansa din 1996 în trombă prin a debuta cu o finală jucată pe Wembley a Campionatului European, tranşată de Germania prin „golul de aur”, după care slavii s-au şi tot calificat sistematic fără întrerupere pe scena continentală, regresând însă puţin câte puţin într-o alternanţă evidentă: eliminaţi din grupe în 2000, semifinalişti în 2004, eliminaţi din grupe în 2008, sfertfinalişti în 2012, eliminaţi din grupe în 2016, iar sfertfinalişti în 2021, dar şi eliminaţi din grupe la revenirea în Germania pentru UEFA Euro 2024.
Trecut-au însă deja 30 de ani de la finala de pe Wembley şi 20 de la unica participare mondială cu eşecurile sale cu 2-0, iar „rugina” s-a resimţit când le era cehilor lumea mai dragă, la 5 minute după deschiderea scorului, ceea ce părea o mutare „de viitor”, tripla retragere a celor din avanposturi, Provod, Sulk şi vârful decar Schick, dovedindu-se a avea efect de bumerang, introducerile lui Sadilek, Hlozek şi Chory nefiind cu urmările scontate pentru surprinderea pe contre a asiaticilor nevoiţi a se descoperi.
Iar când Koubek a mai făcut doar o a patra schimbare, apelând la Chytil în locul mijlocaşului central Sojka, la 2-1 în minutul 84, Hong îşi efectuase deja cvintetul „mutărilor” ca… de şah din aproape în aproape.
Asiaticii ajungând la liman într-o alcătuire cu legitimaţi de la FC Tokyo (35 de ani) – Midtjylland (23), Bayern în persoana laureatului de 29 de ani Kim Min-jae, Gangwon FC (25 ani) – Steaua Roşie Beograd prin Seol Young-woo (27 ani), Feyenoord (29), Birmingham City (29), Austria Viena (23) – PSG (25), Mainz 05 (33) – Los Angeles (33).
Cu împrospătări din minutul 62 de la Wolves (30 ani), iar din minutul 69 de la Swansea City (24) şi Beşiktaş (25), spre final şi de la Jeonbuk Hyundai Motors (29) respectiv Zhejiang FC din China, un fundaş de 30 de ani.
Cu alte cuvinte 11 „europeni” în totalul celor 16 utilizaţi, egalarea fiind adusă de un şesar mijlocaş drept al cincilea cel mai înzestrat ca selecţii dintre jucătorii de câmp ai lotului de 23 al lui Hong, Hwang In-Beom, care în septembrie va împlini 30 de ani, fiind la a 74-a apariţie şi al şaptelea său gol la naţională, component fiind al lui Feyenoord.
Triumf la urma urmelor scontat al esticilor de pe locul 25 în ierarhia FIFA şi abordând turneul american de pe poziţia a noua în urna a II-a valorică dar şi dintre cele nu mai puţin de 9 exponente ale Asiei, pe când Cehia a trecut Atlanticul doar în urma recalificărilor din baraj şi implicit din ultima grupă valorică, a patra, numai de pe poziţia a 40-a în clasamentul forului internaţional.
Cu Irlanda şi Danemarca scoţând-o la capăt strict numai la penalty-uri în martie, aşadar de două ori după remizele 2-2 în baraj, însă urmaşii lui Nedved, recordmanului de selecţii Cech (cu 124) ori Rosicky având totuşi insuficient actualmente „în tanc” pentru a răsturna calcule.
Finalele mondiale ale Cehoslovaciei fiind în cu totul alte vremuri până în urmă cu 64 de ani, deşi ultima tot spre… Pacific, iar până şi cea europeană a „Republicii” pe Wembley deja cu trei decenii în urmă.
Koubek bazându-se pe „Akron” din Guadalajara pe Kovar (PSV, 26 ani) – Chaloupek (Slavia Praga, 23), Hranak (Hoffenheim, 26), Krejci (Wolves, 27) – Coufal (Hoffenheim, 33), recordmanul de selecţii din lotul actual la a 92-a Soucek – retrogradat cu West Ham la 31 de ani, Sojka (Plzen, 23), Zeleny (Sparta, 33) – Provod (Slavia, 29), Sulc (Lyon, 25) – Schick (Bayer Leverkusen, 30).
Un alt mai tânăr jucător al lui Hoffenheim, Hlozek la 23 de ani, tandemul Slaviei de 27 şi 31 de ani Sadilek – Chory şi în cele din urmă atacantul de 27 de ani Chytil, tot de la Slavia, neoferind efectul aşteptat de la 1-0.
Şi urmează vineri de la ora locală 15 la nord de graniţa SUA debutul co-organizatoarei Canada, de la ora 22 în România cu… Bosnia şi Herţegovina, la startul Grupei B, stârnind doar întrebări în zadar, „Ce-ar fi fost dacă în 2025 s-ar fi încheiat altfel în Bucureşti şi-n noiembrie la Zenica?”
Cu 1-0 şi 3-1 pentru ex-iugoslavii calificaţi ulterior din baraj la penalty-uri la Cardiff şi din nou Zenica. Mană cerească a obţinerii biletelor peste Atlantic.
