Joc întrerupt în Premier League în minutul 65. Acelaşi căpitan al lui Luton Town, galezul Lockyer, colaps într-un al doilea meci din 2023: arest cardiac. Unul dintre cele 1.291 efecte adverse ale aşa-zisei „vaccinări”

În colaps încă din minutul 8 al finalei de la sfârşit de mai a barajului de promovare în Premier League, în văzul a peste 85.700 de spectatori, căzut atunci din senin ca secerat pe gazonul celebrului Wembley, căpitanul galez al lui Luton Town FC, fundaşul Tom Lockyer, ajuns între timp la 29 de ani, după ce în vară era supus unei intervenţii chirurgicale pe cord şi i se „dădea verde” pentru a continua cariera profesionistă, s-a prăbuşit şi în această seară, suferind un arest cardiac, în minutul 65 al deplasării „Pălărierilor” la Bournemouth, la scorul de 1-1 al întâlnirii din antepenultima etapă a turului pe prima scenă din Albion. 

Internaţionalul din Ţara Galilor scăpa cu viaţă la fine de mai în urma colapsului ce a dus la spitalizarea şi ulterior operarea sa, iar şi în această seară a dat semne vitale în urma căderii din senin pe gazon, semne manifestate pe când era transportat pe targă la marginea suprafeţei de joc, după ce primele îngrijiri medicale le primise pe gazon, pe când fotbaliştii celor două echipe erau îndrumaţi spre vestiare, partida fiind întreruptă spre mijlocul reprizei a II-a.

Lockyer, căpitan în absenţa căruia „portocaliii” promovau totuşi în mai în premieră în Premier League, revenind în elita fotbalului englez după 31 de ani, graţie triumfului la lovituri de departajare, 1-1 în timpul regulamentar de joc şi 5-4 cu Coventry City, a fost transportat în această seară la spital, unde starea sa a devenit „stabilă”, fiind supus unor serii de teste şi investigaţii, specificându-se că a suferit un arest cardiac.

Enumerat între cele nu mai puţin de exact 1.291 de efecte adverse de pe urma aşa-zisei „vaccinări”, înţepări la care sportivii din fotbalul profesionist din Albion au fost supuşi în marea lor majoritate în 2021 în absenţa consimţământului informat, şi ale căror consecinţe încep a-şi face tot mai mult simţită prezenţa, întreruperea unei partide din Premier League constituind un eveniment major, de un mai mare impact decât în cazul unor partide din eşaloane inferioare ori de baraj, scurticircuitate tot de pe urma manifestării unor efecte adverse inoculării mincinos promovată ca fiind „sigură şi eficientă”, survenite şi la alţi competitori sau chiar spectatori.

Cei de la Luton Town conduseseră încă din minutul 3 al deplasării pe coasta sudică la Bournemouth, prin golul lui Adebayo, egalaţi fiind în minutul 58, când vârful nouar al localnicilor, Solanke, a marcat în contul „Vişinelor” fără portarul Radu – neconvocat, însă n-aveau să treacă nici zece minute iar fotbalul de pe prima scenă a Albionului a fost la un pas de tragedie.

Începând deplasarea cu Kaminski – Mengi, Lockyer, Bell – Kabore, Sambi Lokonga, Barkley, Doughty – Townsend, Brown – Adebayo, după care antrenorul Rob Edwards a apelat la o triplă schimbare în minutul 59, introducându-i la mijloc şi-n atac pe Mpanzu, Ogbene şi Morris, „Pălărierilor” li s-a strâns din nou sufletul la căderea căpitanului lor, petrecută în minutul 65 în faţa a 11.185 de spectatori, la care arbitrul Simon Hooper a întrerupt partida.   

Într-un caz recent din liga a VI-a „Promoţie” a Campionatului Judeţean Timiş, jucătorii celor două echipe refuzau a mai continua meciul odată cu prăbuşirea pe teren în prima repriză a căpitanului gazdei Progresul Vucova, Răzvan Vişan, care avea a fi ulterior spitalizat, refuz firesc al jucătorilor în pofida îndemnurilor dinspre AJF Timiş ca partida să fie continuată, îndemnuri împănate cu avertizări legate de consecinţele la „masa verde” în cazul abandonării întâlnirii, pe care jucătorii, şi normal, au lăsat-o oricum de-o parte. Ceea ce se întâmpla în această seară şi firesc pe prima scenă engleză, la iniţiativa delegaţilor forului organizatoric.   

În mai, pe marginea primului colaps al lui Lockyer, Sporttim semnala la vremea respectivă că fotbalul s-a aflat la un pas de o altă tragedie în „noua normalitate” implementată prin pLandemia ”sperietoare” Stupid-19 şi sub forma aşa-ziselor „vaccinuri” generatoare de efecte adverse subite sau lente, vătămătoare ori chiar letale, fără însă ca urmările dăunătoare, odată manifestate, să fie puse de presă pe seama cauzelor reale ale inoculării prin înţepare, ci doar consemnate ca şi cum ar fi firesc să cazi din senin din picioare deja în minutul 8 al unui meci de fotbal şi să fii scos pe targă cu destinaţia spital, business as usual şi… mergem mai departe.

Nu este însă nici pe departe pentru prima oară când un internaţional britanic „cade lat” şi din senin pe terenurile fotbalului profesionist insular în urma declanşării în decembrie 2020 a campaniei de aşa-zisă „vaccinare”, cazul scoţianului John Alexander Fleck, de la Sheffield United, promovată şi aceasta în Premier League, stârnind cu atât mai mari şi îngroşate semne de întrebare în lumea sportului rege din Albion după colapsul său într-un meci din noiembrie 2021 din eşalonul secund, un ex-internațional englez dar şi ex-comentator Sky Sports, Matt Le Tissier, trecut la „foşti” analişti-invitaţi tocmai pentru că a tras tranşant alarma, sesizându-se atunci prin a pune firesc problema, şi anume „Câţi sportivi mai trebuie să cadă pe gazon în colaps pentru a se investiga?”, situaţie din urmă cu un an și jumătate despre care puteţi citi tot în rândurile din Sporttim.

Bineînțeles că nu s-a investigat absolut nimic nici până-n ziua de azi, deşi întrebările aveau a se înmulţi şi înteţi, iar corul celor punând punctul pe i a se mări, discuţiile luând amploare „pe margine”, şi iată apariţia unui nou caz, nicăieri altundeva decât pe gazonul legendarului Wembley şi tocmai încă din primele minute ale unei finale de baraj pentru promovarea în Premier League, așadar sub privirile a 85.711 spectatori și a milioane de telespectatori.

Despre corul vocilor lansând întrebări în insulă Sporttim scria și-n februarie 2022 sub titlul ”Știu din fenomen că în cerc închis se vorbește despre colapsul jucătorilor, dar banii îi fac să nu vorbească și în afara lui… Și Gary Neville a pus întrebări și i s-a sărit în cap, mare viteza cu care mass-media întoarce spatele celor cu o altă opinie decât a narațiunii din agendă.” Le Tissier, votat în 2020 Eurosport Best Premier League Player of All Time: ”Cel mai preocupant e că nu ești lăsat nici să pui întrebări. Și de ce? Ce vor să ascundă? Dezgustătoare cenzură că au retezat live întrebările lui Jordan și Sinclair, iar dacă ăsta nu-i un S.O.S. ce dă de gândit, atunci care!?” Bryan Roy (32 selecții Olanda): ”Trebuie s-o zici, indiferent dacă-ți pierzi slujba sau orice altceva, dar a nu spune nimic te face complice!”, consemnare accesibilă la această legătură.

I-a venit rândul și lui Tom Lockyer, de 3 sezoane la Luton Town, adus de la londoneza Charlton Athletic, unde activa un an după cei 7 petrecuți la Bristol Rovers, banderola-i de căpitan fiind preluată pentru „Pălărieri” de Dan Potts, marcator la loviturile de departajare la cea de-a șasea execuție de care au avut parte nou-promovații, Fankaty Dabo șutând în schimb decisiv peste transversala porții lui Ethan Horvath, ratare costând-o milioane de lire sterline pe Coventry City, pierzătoare la penaltiuri a finalei pentru promovarea în Premier League. 

S-a ajuns la punctul cu var după ce Jordan Clark deschidea scorul pentru Luton Town în prima repriză iar Gustavo Hamer egala în minutul 66, fără a se mai înscrie în reprizele de prelungiri, tot 1-1. Interesant este că tocmai căpitanul Tom Lockyer înscria decisiv în prima repriză a returului semifinalelor la baraj, pentru calificarea în jocul decisiv de pe Wembley, la fel același playmaker Hamer pentru Coventry City, tot în a doua repriză a manșei secunde a semifinalelor, finalistele din zona central-sudică a Angliei trecând de grupări mai mari din nord-est, și anume Middlesbrough respectiv nou-promovata în 2022 din liga a treia Sunderland AFC.

Luton Town, primul club profesionist de fotbal din sudul Angliei, fondat în 11 aprilie 1885 – acum 138 de ani, revenea sâmbătă 27 mai 2023 în divizia de elită a Albionului, pe care o părăsea după 10 ani de şedere în 1992, pierzând astfel tocmai relansarea sa drept Premier League în vara aceluiași an, promovarea prin furcile caudine ale loviturilor de departajare fiind precedată de o mare sperietură la colapsul subit al însuşi căpitanului „Pălărierilor”, fundaşul de 1,85 metri născut la 3 decembrie 1994 Tom Lockyer, cu 14 selecţii în reprezentativa Ţării Galilor.

De fapt, este de subliniat despre Luton Town că are o arenă cu numai 10.356 de locuri, Kenilworth Road, veche de 118 ani, dar și că revine din ligi inferioare, ajungând chiar să activeze vreme de 5 sezoane, până în urmă cu numai 9 ani, fie și în afara primelor 4 divizii ale fotbalului profesionist din Albion, într-atât de mari fiind fluctuațiile micului club bântuit în istoria sa de dificultăți financiare, fluctuații manifestate și-n secolul trecut, de exemplu în 1955 promovat în prima divizie și finalist în 1959 al Cupei Angliei, în ultimul act pierdut cu Nottingham Forest, dar din 1964 din nou în liga a… patra. Din 1974 însă, din nou pe scena de elită, repromovând ulterior și-n 1982, după care a rezistat până în 1992, inclusiv prin a câștiga în 1988 finala Cupei Ligii, 3-2 pe Wembley cu Arsenal Londra.

Noul mileniu i-a adus amarul celor 3 retrogradări succesive până în eșalonul 5, în 2009, dar revenirea a fost treptată, în 2014 în liga a patra, și tot mai sus, în 2018 respectiv 2019, anul trecut pierzând semifinalele barajului de promovare în elită, în fața lui Huddersfield Town. Nici învinșii de sâmbătă ai „Pălărierilor”, cei de la Coventry City, n-au mai fost demult în Premier League, mai exact de 22 de ani, ba din contră, nevoiți fiind în 2018 să promoveze din liga a patra, iar dificultăți au întâmpinat și în sezonul abia încheiat, în cursul căruia, în octombrie, se situau pe una dintre cele 3 poziții de retrogradare, „azuriii” avându-l antrenor pe fostul atacant al lui Manchester United, Mark Robins, iar actual golgheter pe internaționalul suedez de origine maghiară Viktor Gyokeres.

În orice caz, Luton Town F.C. este prima grupare care să revină în divizia de elită a fotbalului englez după ce ajungea să sufere retrogradări consecutive până-n afara structurii profesioniste a primelor 4 eșaloane, ba chiar fiind la un pas de lichidare în 2008, când a fost achiziționată de actualul consorțiu de la cârma clubului, antrenor principal al portocaliu-albaștrilor fiind ex-internaționalul galez cu 15 selecții Rob Edwards, fundaș care cel mai mult a jucat pentru Wolves, de 100 de ori între 2004 și 2008.

Dacă „Pălărierii” lui Luton Town au promovat în Premier League, în schimb „Sfinții” lui Southampton au retrogradat după ani buni petrecuți în elită, legendarul lor golgheter fiind nimeni altul decât tocmai cel mai vocal sceptic al acestor căderi subite pe teren, Matt „Le God” Le Tissier, ale cărui probleme survenite din partea „sistemului” ca urmare a faptului că „şi-a permis” să atingă un subiect tabu, înlocuit fiind ca analist comentator de către Sky Sports, fiind punctate în Sporttim anul trecut, într-o consemnare accesibilă aici.  

În alte jocuri ale etapei a 17-a în Premier League, vineri, Nottingham Forest – Tottenham Hotspur Londra 0-2, iar sâmbătă Manchester City – Crystal Palace 2-2, Chelsea – Sheffield United 2-0, Newcastle United – Fulham 3-0 şi Burnley – Everton 0-2, runda continuând duminică, iar campionatul cu alte 3 reuniuni în săptămânile de Crăciun şi Anul Nou, întâlniri fiind programate atât în Ajun, pe 24 decembrie, cât şi în 31 decembrie respectiv 1 ianuarie 2024. 

 

   

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional, Liga 1 și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ noua = 14

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: