O fi ajuns într-adevăr Suedia peste Atlantic fără a câştiga nici un meci în grupa preliminară de calificare, pierzând în schimb majoritatea – 4 din 6 în seria patrulater, încât a abordat turneul final din ultima urnă valorică, a 4-a, dar la 9 ore după ce Germania a stabilit noul record de scor la FIFA World Cup 2026 aplicând un 7-1 (3-1) la startul Grupei E debutantei Curacao în Texas, scandinavii i-au călcat pe urme peste graniţa sudică, în statul nord-mexican Nueva Leon, la Guadelupe, în zona Monterrey, unde duminică seară la ora locală 20, de la 5 dimineaţa luni în România, s-au desprins de Tunisia de la 2-1 la pauză, 5-1 în a doua partidă a Grupei F după Olanda – Japonia 2-2 (0-0), galben-albaştrii nordici conturând astfel al doilea cel mai categoric rezultat în primele 4 zile de întreceri, devansând acel 4-1 al unora dintre gazde, SUA, contra Paraguayului.
Ideal mod de a redebuta după 8 ani la turneul final mondial, Suedia absentând în toamna lui 2022 din Qatar şi-apoi şi de la UEFA Euro 2024 din Germania după ce atingea sferturile „Mondialului” din 2018 din Rusia la revenirea atunci după chiar 12 ani pe scena lumii în urma a două absenţe succesive, iar în plus trecea de faza grupelor şi la „Euro” 2021, jucând optimile.
Însă, dacă e vorba despre un „Mondial” peste ocean, e şi semn de vânt bun pentru suedezi, ajunşi până în semifinalele turneului final când acesta era ultima dată găzduit de SUA, în 1994 şi tocmai împotriva României la penalty-urile din sferturi, scandinavii obţinând din nou un loc pe podium, 3, precum îşi asigurau atât tot peste Atlantic în 1950, în Brazilia, cât şi acasă în 1958, când disputau chiar finala cu Brazilia.
Duminică în Mexic jucând abia primul meci într-o grupă „F” cu Olanda şi Japonia relansate în forţă după pauză în Texas şi de nedespărţit, 2-2 de la 0-0 în primele 45 de minute şi 1-0 respectiv 2-1, niponii găsind mereu replici, însă fără a-i lăsa Tunisiei ocazia ripostelor.
Rezultatul devenind aspru pe final, cu goluri ale învingătorilor în minutul 84 şi cel de-al şaselea de prelungiri, cel pentru 4-1 devenind şi cel mai rapid al unei rezerve la „Mondiale” de la introducerea în teren, la 12 secunde în cazul lui Mattias Svanberg, iar cel de 5-1 fiind semnat cu stil de autorul deschiderii scorului în minutul 7, Yasin Ayari.
Căci diferenţa reală în joc între nordici şi nord-africani n-a fost într-atât de semnificativă, însă în vreme ce Suedia cu selecţioner englez a fructificat „la sânge” mai tot ce s-a putut, Tunisia în schimb a greşit prea adesea pentru acest nivel, fără a fi aşadar cruţată, şi nici n-a etalat suficientă calitate în treimea de teren adversă încât să răspundă cu aceleaşi monede.
Precum cele din partea lui Alexander Isak, în recombustie cu golul desprinderii la 2-0 după o jumătate de oră de joc şi două semnături de co-autor, respectiv Victor Gyökeres cu reuşita refacerii avantajului de două goluri în minutul
Încât, pe când insularul Graham Potter îl retrăgea din atac de lângă
Absolut cu totul altceva după un an 2025 abisal în preliminarii pentru Suedia, târându-se pur şi simplu fără speranţă în coada grupei patrulater preliminare după un 2-2 în Slovenia şi 2-0 pentru separatiştii provinciali la Priştina, urmările fiind şi mai apăsătoare în octombrie, că la Solna, că la Goteborg, 0-2 cu Elveţia şi 0-1 din nou cu kosovarii fără a încasa aşadar deloc din partea nordicilor, luna noiembrie punând capacul, 4-1 la Geneva pentru helveţi şi nici măcar un succes de consolare acasă la final, 1-1 cu Slovenia.
Încotro?
La un an după ce Suedia revenise totuşi măcar la suprafaţă în toamna lui 2024 din catacombele „Ligii C” a UEFA Nations League, în „B”, unde pe 25 septembrie va primi vizita oficială a României la prima reapariţie pe puncte a lui Gheorghe Hagi pe banca „tricolorilor”, revederea fiind tot în toamnă în capitală, la 5 octombrie.
Iar tocmai acea calificare din urmă cu peste un an şi jumătate din „Liga C” a rezervat totuşi Suediei, cu mărinimie din partea FIFA, o a doua şansă de furişare pe uşa din dos spre casa de bilete cu destinaţia transatlantică, oricît de copleşitor fusese bilanţul în preliminariile propriu-zise, 6 0 2 4 4-11 şi două puncte din 18 posibile după alde Elveţia, kosovari şi Slovenia, scandinavii înhăţând tichetele în martie prin a trece mai întâi la Valencia de alţi galben-albaştri „fără casă” însă, de care acelaşi Gyokeres a avut complet grijă pe teren neutru în minutele 6, 51 şi 73 din penalty, iar apoi peste 5 seri şi de Polonia dar la Solna cu 3-2, roş-albii baltici tot egalând în fiecare repriză după reuşitele din prima parte ale lui Elanga şi Lagerbielke în minutele 20 şi 44 ale finalei de baraj de pe Nationalarenan în faţa a aproape 50 de mii de „galbeni”, însă acelaşi Gyokeres având ultimul cuvânt cu totul decisiv în minutul 88.
Încotro?
Din nou spre SUA.
Fără strălucire în testările de la început de iunie, doar Isak replicând abia în minutul 76 în Norvegia la acel 3-0 aplicat de gazde până în minutul 37, iar trei seri mai apoi fie şi-acasă galben-albaştrii la despărţire şi-n faţa a totuşi numai 39 de mii de suflete încasau deja tot în primele 10 minute şi de la eleni, „răsturnaţi” de acelaşi Gyokeres şi Nilsson în minutele 53 şi 69 însă şi egalaţi în prelungiri, 2-2.
Şi fără a şi juca mai întâi „în State” ci iniţial în Mexic cu africanii, texanul Houston urmând a fi sâmbătă 20 iunie scenă a unui rar duel european în grupe, Olanda – Suedia, apoi şi Arlington tot în Texas gazdă a duelului nordic Japonia – Suedia joi 25 iunie.
Cu vedere spre 16-imi?
Locul 38 mondial din Scandinavia în ierarhia FIFA, aşadar totuşi în umbra vecinilor norvegieni, făcând care va să zică un prim pas în Mexic la startul celei de-a 13-a prezenţe la un turneu final mondial, doar în trei dintre cele 12 anterioare oprindu-se în grupe, însă adevăratele teste doar aşteptându-i pe selecţionabilii celui înlocuindu-l de anul trecut pe danezul Jon Dahl Tomasson, primul tehnician demis de federaţia de la Stockholm, la 14 octombrie 2024, după eşecul acasă cu kosovarii, în runda a patra din cele 6 ale calificărilor.
Completate în cele din urmă cu bine după barajul rezervat de FIFA, răsplătită duminical de suedezi cu un „Mulţumesc!” pe scena lumii sub forma unui 5-1 fără a reflecta întrutotul şi jocul în sine.
În care tunisienii antrenaţi de francezul Sabri Lamouchi au deţinut mai mult balonul, 50,9%, însă incisivitatea mai ales a fost de partea nordicilor, 13-6 la şuturi şi 7-2 la cele cadrate, dintre care numai unul reţinut de portarul africanilor, Chamakh, mai ameninţat şi la cornere, 4-2, respectiv duelurile aeriene, 16-12, scandinavi având şi-un plus de dârzenie, 10-8 la faulturile comise, mai direcţi fiind, 58-54 la numărul mingilor lungi lansate, dar totuşi şi mai combinativi în treimea adversă, 70-64, chit că africanii au pasat totuşi niţel mai mult şi exact, niţel mai adesea în faţă şi cu o centrare în plus între statistici.
Şi totuşi… 5-1, sugerând că Suedia are potenţialul de a taxa.
Cât se poate de rapid, încă din minutul 7, căci tocmai o eroare tunisiană i-a dat ocazia lui Yasin Ayari, cu tatăl… tunisian, să profite cu un şut spre vinclu, devenind astfel cel mai tânăr marcator pentru suedezi la „Cupa Mondială” de la „butoiaşul blond” Tomas Brolin la Italia Novanta, nici măcar această reuşită aparte nedeterminându-l pe mijlocaşul de 22 de ani de la Brighton & Hove Albion şi care debuta la naţională în 2023 ca împrumutat la Coventry City să şi celebreze golul.
Deschizând apetitul vârfurilor din faţa sa, iar Gyokeres a fost cel care a rezistat în minutul 30 marcajului africanilor pe linia de la centrul terenului cât să se lanseze Isak într-o caracteristică „evadare” pe stânga, precum în vremurile dinaintea accidentării de anul trecut, servindu-l la ţanc pentru o finalizare de manual la colţ: 2-0.
Şi care naţională se mai desprinsese deja în primele 30 de minute în cele 11 meciuri jucate până atunci la turneul final?
Nici măcar gazda SUA, deşi beneficiind de autogolul paraguaienilor în minutul 7, nord-americanii adăugând în minutul 31.
A venit ce-i drept şi replica tunisiană, dintr-o fază fixă, „libera” problematicului Mejbri, valorificată cu un cap puternic de fundaşul central Omar Rekik dintr-o linie defensivă cvintet, 2-1 în minutul 43, însă rămânea totuşi precum „se stabilise”.
În tandemul Isak – Gyokeres, atacantul lui Liverpool FC returnându-i favorul celui de la Arsenal cu „un serviciu” în minutul 59, 3-1, acelaşi Isak fiind implicat şi spre final abia ce Svanberg intrase în joc, rezerva majorându-i scorul în minutul 84 la doar 12 secunde după introducerea sa – ceva nemaiîntâlnit în istoria Cupei Mondiale ca rapiditate din partea unuia abia părăsind banca, fie c-a fost într-adevăr ofsaid sau totuşi nu.
Iar aşa cum mijlocul fusese împrospătat din minutul 65, puţin după 3-1, ca prime mutări ale meciului, Gudmundsson fiind retras de pe stânga iar decarul Nygren din centru, înlocuiţi de Stroud şi Bergvall, la fel şi închizătorul Karlstrom îi lăsa locul providenţial lui Svanberg în ultimele 10 minute, câteva fiind odihnit şi Isak la retragerea sa în prelungiri.
Căci Olanda şi Japonia sunt „după colţ”.
Mutările de impact fiind ale nordicilor, pe când cele trei efectuate de Lamouchi în minutul 72 la 3-1 puţin după prima dublă modificare din partea Suediei n-au avut efectul scontat, retraşi fiind jucători de pe flancul drept şi căpitanul Skhiri din centrul liniei mediane, apoi şi Khedira tot din banda dreaptă şi Ben Slimane din avanposturi, însă reuşita fiind imediat de partea lui… Svanberg.
Totul conturându-se mai bine decât cum şi-ar fi imaginat scandinavii.
Însă, păstrând proporţiile, contra unor tunisieni cu al cincilea cel mai tânăr lot la „Mondial”, cu o medie de vârstă în jur de 26 de ani şi 8 luni, şi totodată deja cu al patrulea selecţioner la cârmă în actualul ciclu preliminarii – turneu final, francezul fiind instalat abia în ianuarie iar luna aceasta aducând şi o corecţie cu 5-0 din partea Belgiei, în pregătiri.
Cinci, cinci…
Pe pielea unei naţionale care nu ieşea din grupe nici în 2018 în Rusia, nici acum mai puţin de 4 ani în Qatar. Chit că în calificările africane Tunisia n-a pierdut deloc şi nici măcar n-a încasat vreun gol în cele 10 apariţii cu 9 victorioase, însă într-o grupă facilă.
Iar diferenţele în consecinţă s-au reliefat odată ce pe gazon combinau subiectul celui mai scump transfer din istoria Premier League, Isak la ex-campioana Liverpool, şi prolificul vârf de 28 de ani al noii campioane insulare vicecampioană a Europei, Gyokeres la Arsenal, marcator de 19 ori anul acesta şi-n orice caz cu 15 goluri în precedentele 14 reprezentaţii la naţională.
Încât, fie şi debutanţi la „Mondiale”, caz al suedezilor cu excepţia lui Lindelof, căpitan cu 4 meciuri jucate în 2018 în Rusia, Gyokeres a adăugat „normei” odată favorul întors de Isak.
Dintr-un „11” cu Nordfeldt – Lagerbielke, Hien, Lindelof – Karlstrom – Bernhardsson, Ayari, Gudmundsson – Nygren – Gyokeres, Isak.
Pe bancă având a rămâne până la final Zetterstrom, Johansson – Starfelt, Smith, Ekdal, Zeneli, Johansson, Sema, Ali, Elanga şi Nilsson.
Ca reprezentare a cluburilor, Potter a ales în poartă veteranul trioului goalkeeper-ilor, nu dintre cei de 27 de ani legitimaţi la grupări din liga a II-a engleză, ci pe Kristoffer Nordfeldt de la AIK Stockholm cu ale sale ceva mai numeroase selecţii totuşi la cei 37 de ani pe cale de a-i împlini la 23 iunie, având în faţă trioul defensiv de la Sporting Braga, la 26 de ani, Atalanta Bergamo (27) şi Aston Villa (31), fără însă ca purtătorul banderolei să şi joace prea mult la cei din Birmingham.
Karlstrom de la Udinese la cei 31 de ani pe care-i va aniversa la 21 iunie, Bernhardsson de la Holstein Kiel (27 ani), decarul Nygren de la Celtic (24), autorul „dublei” – Ayari, şi mai tânăr de la „Pescăruşii” de pe coasta sudică în Premier League, Gudmundsson de la Leeds United (27), iar în faţă curtaţii atacanţi din elita Albionului la 28 de ani împliniţi la 4 iunie – Gyokeres, respectiv mergând pe 27 Isak, cu 4 zile înaintea primirii României urmând a fi aniversat.
Înlocuitorii, Stroud în vârstă de 24 de ani la 22 iunie, de la laureata surpriză Mjallby AIF, Bergvall şi mai tânăr de la Spurs (20 de ani), Svanberg de la retrogradata Wolfsburg (27), iar cei de 24 de ani, Elanga de la Newcastle United şi Daniel Svensson din apărarea Borussiei Dortmund.
Cluburi şi cluburi, cu câteva vârfuri.
Conturat fiind un avans oarecum înşelător şi nu neapărat concludent ori edificator, dar indicând pericolele pândindu-i la o adică şi pe alţii…
*
După ce Olanda şi Japonia lăsau totul pe repriza a II-a în urma unui 0-0 nesărat la pauza jocului inaugural al Grupei F la Dallas, van Dijk în minutul 51 cu capul şi Summerville în minutul 64 aducându-i în avantaj pe „portocalii” din serviciile lui Gravenberch precum în avantaj intrau şi Cehia, Bosnia şi Herţegovina respectiv Elveţia zilele trecute fără a câştiga în faţa oponenţilor non-europeni, sud-coreeni, canadieni respectiv qatarezi, iar şi niponii au egalat de fiecare dată, prin Nakamura Kamada
Koeman începând meciul cu Verbruggen – Van de Ven, căpitanul Van Dijk, Van Hecke, Dumfries – Reijnders, De Jong, Gravenberch, Gakpo, Malen, Summerville, după care toate modificările le-a demarat la 2-1, în minutul 70 cu Timber, Depay şi Koopmeiners, iar la acelaşi scor continuându-le în minutele 81 şi 84 cu Ake şi Brobbey, la schimb cu Gakpo.
Moriyasu fiind primul care a schimbat, în minutul 66, imediat după primirea celui de-al doilea gol, în faţă pe unşpearul Maeda cu al treilea decan de vârstă al insularilor, Junya Ito (33 ani), în „11”-le Suzuki – Hiroki Ito de la Bayern, Taniguchi, Watanabe, Nakamura, Kamada, Sano, Doan, Maeda, Kubo, Ueda.
Tomiyasu, Sugawara şi Ogawa fiind introduşi „în bloc” din minutul 75 iar Shiogai adăugându-li-se în locul vârfului Ueda din minutul 84, puţin mai apoi esticii smulgând remiza: 2-2.
***
Nemaiavând timp a egala şi Ecuador la Philadelphia în a doua întâlnire duminicală a Grupei E de la ora locală 19 după ce Germania făcuse scor după pauza partidei de la amiază la Houston cu debutanta Curacao, 7-1 (3-1).
Ecuadorienilor frângându-li-se după aproape 2 ani seria invincibilă de 19 apariţii, surprinşi fiind la final de stângul de calitate la colţ al ivorianului Amad Diallo, neinclus în formula de start a africanilor dar făcând diferenţa în minutul 90, 1-0, încât Coasta de Fildeş ar putea pătrunde în premieră în fazele eliminatorii la un turneu final mondial.
După un echilibrat şi strâns duel sud-american – african în care Ecuador a lovit transversala până la pauză prin John Yeboah şi Minda, iar şi bara în repriza a II-a prin veteranul căpitan Enner Valencia dintr-un unghi închis în replică la o altă bară, şi a lui Wahi, fără însă a-l „întinde” absolut deloc pe portarul ivorienilor până chiar la mijlocul părţii secunde, în minutul 68, prin Plata.
Ceea ce avea a şi rămâne unicul şut pe poartă al ecuadorienilor în schimb fără gol încasat în 12 dintre acele 19 apariţii recente la rând fără eşec.
Şi crezându-se scăpaţi cu faţa curată în faţa lui Yan Diomande&Co, însă Emerse Faé apelase totuşi încă din minutul 56 la Diallo odată cu Bonny, iar pentru ultimul sfert de oră şi la Sangare respectiv Inao Oulai, încă o a cincea modificare pe final prefaţând golul la potou.
La revenirea Coastei de Fildeş după 12 ani la „Mondiale”, ceva mai directă în duelul transatlantic, 15-12 la şuturi şi 4-1 pe poartă, 17-11 la duelurile aeriene, chit că sud-americanii au avut vag superior posesia mingii şi o mai mare acurateţe a paselor în plus, nu însă şi în treimea adversă, 72-91.
Americanii cu argentinianul Beccacece la cârmă şi Hincapie în linia defensivă iar Caicedo în cea mediană cedând la linia de sosire portocaliu-verzilor: 1-0. Deja al doilea rezultat de 1-0 al turneului final, însă într-un total contrast strict în Grupa E cu recordul 7-1 semnat de Germania.
***
Fără comentarii în faţa debutantei Curacao, egalând în minutul 21 prin Comenencia, jucător al lui FC Zurich, după ce Nmecha deschidea scorul în minutul 6, elevii celui mai tânăr selecţioner de la „Mondial”, Julian Nagelsmann, preluând din nou conducerea până la pauză şi prin Schlotterbeck, 2-1 în minutul 38, şi majorând-o în prelungirile mitanului prin Kai Havertz, singurul care avea a marca de două ori, mai întâi din penalty în al 5-lea minut suplimentar, apoi şi pe final pentru rezultatul final, stabilit în minutul 88: 7-1.
Musiala înscriind şi el rapid pe începutul reprizei pentru cvadrupla campioană a lumii, 4-1 în minutul 47, dar şi lăsându-i locul din minutul 64 lui Undav ca primă modificare cu foloase, acesta majorând avantajul în minutul 78, la alte zece după ce şi fundaşul Brown înscria în minutul 68.
O reflecţie mai degrabă a statutului „liliputan” al debutanţilor outsideri reprezentând o naţiune insulară cu doar 155.000 de locuitori şi având drept selecţioner un veteran al băncilor tehnice din „ţara bastion”, decanul de vârstă olandez al turneului, Dick Advocaat, la aproape 80 de ani, fără a putea fi trase prea multe concluzii pe seama unui asemenea dezechilibrat duel.
Generând un record, căci, înscriind de 7 ori, Germania a depăşit astfel Brazilia în fruntea listei autoarelor de goluri la turneele finale mondiale, 239 faţă de cele 238 ale sud-americanilor, contând însă la fel de mult şi acele tot şapte din semifinala din 2014 de la Belo Horizonte a „Mondialului” găzduit de Selecao, Brazilia – Germania 1-7 la 8 iulie pentru un loc în ultimul act, adjudecat şi acela de nemţi.
Favoriţi în Texas abordând meciul în poartă tot cu Neuer la al cincilea său turneu final mondial, şi tot la 40 de ani precum compatriotul cu tot atâtea prezenţe pe răboj Matthaus, goalkeeper-ul lui Bayern egalându-l astfel şi pe recordmanul mexican între buturi, Antonio Carbajal, la capitolul participărilor pe scena lumii, dar de-acum şi pe Hugo Lloris ca număr de meciuri jucate, 20.
În faţa sa duminică Kimmich cu banderola de căpitan, Tah, Schlotterbeck, Brown – Nmecha, Pavlovic – Sane, Musiala, Wirtz – Havertz.
Raum, Rudiger şi Goretzka mai având a intra la germani din minutul 73, precum şi Anton din minutul 83 la schimb cu căpitanul, în pregătirea reapariţiei sâmbătă la Toronto contra ivorienilor şi ei învingători la start.
Ce urmează luni peste Atlantic?
De la ora 19 a României, mai întâi Spania – Cap Verde în Georgia, la Atlanta, de la prânz ca oră locală, laureata la zi europeană fiind la fel de mare favorită în faţa altei debutante absolute la startul Grupei H.
După care, de la ora 22 a României, Belgia – Egipt la lansarea Grupei G tot de la ora locală 12 dar pe coasta vestică, la Pacific, la Seattle, iar de la ora 1 dimineaţa în România completarea etapei I în Grupa H, Arabia Saudită – Uruguay la Miami de la ora locală 18, tot la noapte de la 4 dimineaţa în ţară şi Iran – Noua Zeelandă adăugat rundei inaugurale în Grupa G, cu Belgia în cadru, la Los Angeles de la ora locală 18.
