Puţin a mai rămas, nici 3 săptămâni, până la debutul reprezentativei României la turneul final UEFA Euro 2024 din Germania, luni 17 iunie împotriva Ucrainei, în aceeaşi săptămână „tricolorii” având programat un al doilea meci în faza grupelor, sâmbătă 22 iunie în compania capului de serie Belgia, care marţi a anunţat lotul de 25 de fotbalişti de pe convocatorul lui Domenico Tedesco, din februarie anul trecut selecţioner al „Dracilor roşii” şi încă invincibil în 12 apariţii, 8 învingătoare.
Iar italianul care la 12 septembrie va împlini 39 de ani, aflat în faţa debutului absolut ca antrenor la un turneu final, a avut de ales şi n-a mai readus la lot unsprezece jucători pe care nu mai conta deloc în cele două amicale remizate în martie în deplasare, 0-0 în Irlanda şi 2-2 în Anglia, de fapt şi singurele două reprezentaţii ale negru-galben-roşilor în 2024, după ce în noiembrie 2023 câştigau acasă cu 1-0 amicalul cu Serbia şi cu 5-0 în faţa Azerbaijanului la căderea cortinei peste preliminarii.
Pentru aproape jumătate dintre cei la care renunţa pe parcursul calificărilor, 5 din 11, capătul de linie venea deja acum aproape un an, la 20 iunie 2023 cu ocazia victoriosului 3-0 din Estonia, când portarul Courtois culegea a 102-a sa selecţie dar şi ultima, fără a-l convinge pe italian în ţara baltică Leander Dendoncker, Tresor, Vanaken şi Bornauw, care n-aveau a mai juca nici ei ulterior pentru „Dracii roşii”.
Iar alţi 6 jucători dispăreau din planurile lui Tedesco în cursul toamnei trecute, rezumându-se acum, conform opţiunii anunţate marţi, la un lot cu numai 25 de convocaţi, deşi UEFA a „dat verde” anul acesta majorării „cotei” selecţionabililor cu drept de includere în colectiv, de la 23 la 26.
Surprizele pe ultima sută de metri fiind conferite de apariţiile lui Axel Witsel, veteranul mijlocaş cu 130 de selecţii, respectiv Maxim De Cuyper, tânăr fără vreo selecţie la activ care avansa recent cu Club Brugge până în semifinalele UEFA Conference League, alăturându-se astfel altor doar 2 recruţi din campionatul intern, ambii tot în compartimentul defensiv, de la „violeţii” bruxellezei RSC Anderlecht, veteranul de 37 de ani cu 154 de selecţii Jan Vertonghen, dar şi, al doilea cel mai fraged convocat, Zeno Debast, la doar 20 de ani însă cu 6 apariţii deja la naţională.
Aşadar numai şi numai 3 convocaţi din prima ligă belgiană, mai bine de o treime dintre „Dracii roşii” cu destinaţia Germania fiind chemaţi de la cluburi din Anglia – nu mai puţin de 9, pe când tot câte 3 se vor prezenta de la grupări din Germania – ţară gazdă a turneului final, dar şi Spania, iar câte 2 de la formaţii din Franţa şi Italia, câte unul singur din Olanda, Turcia precum şi din fotbalul arab.
Cu toţii urmând a răspunde prezent deja vineri, după care, săptămâna viitoare, miercuri şi sâmbătă, pe „King Baudouin” din Bruxelles, vor da testele cu Muntenegru şi vecina Luxemburg, ultimele înaintea debutului oficial la „Euro” de luni 17 iunie, la Frankfurt am Main în faţa Slovaciei, la rândul acesteia cu un selecţioner italian, Francesco Calzona, care luni anunţa un lot preliminar mai stufos, cu 32 de convocaţi.
Întâlnirea cu România va avea loc în schimb la Köln, aşadar nu departe de graniţa belgiană, după care selecţionabilii lui Tedesco vor încheia şi ei apariţiile în Grupa E tot miercuri 26 iunie, dar la Stuttgart, în compania galben-albaştrilor lui Rebrov, care anunţa lotul de 26 al vecinilor de la nord încă din urmă cu două săptămâni, majoritari fiind cei din campionatul intern, 14 dintre care câte 6 fiecare de la principalele cluburi, Dinamo şi Shakhtar.
Răspunde prezent în efectivul lui Rebrov şi un mijlocaş legitimat la o grupare belgiană, veteranul Sydorchuk, cu 60 de selecţii la 33 de ani, convocat de la Westerlo, majoritatea „stranierilor” galben-albaştrilor provenind de la formaţii din Anglia şi Spania, câte 4 fiecare, iar Lunin încă în febra cupelor europene, sâmbătă seară de la ora 22 în finala UEFA Champions League între goalkeeperii lui Real Madrid. Alţi „stranieri” ai celor de la nord fiind chemaţi de la Benfica, Genoa 1893 şi LASK Linz.
Revenind însă la belgieni, aşteptările sunt suficient de mari în sensul reabilitării după eliminarea „Dracilor roşii” din faza grupelor turneului final mondial din Qatar, din urmă cu un an şi jumătate, în recul după ce în 2014 în Brazilia jucau în sferturile de finală, iar în Rusia, în 2018, cucereau chiar medaliile de bronz, cea mai semnificativă performanţă a naţionalei negru-galben-roşii, semifinalistă şi în 1986 în Mexic, atunci însă pierzătoare a întâlnirii pentru locul 3.
Şi rămâne de văzut cum va face faţă tânărul Tedesco presiunii aşteptărilor pe seama unei selecţionate oprindu-se în faza sferturilor de finală la ultimele două ediţii ale turneului final european, în 2016 şi 2020, de notat fiind aspectul că tehnicianul încă nici nu-şi începuse cariera de exemplu în 2016, abia în 2018 ghidând-o pe Schalke 04, în primul său sezon la cârmă, la ocuparea locului secund în Bundesliga, în umbra lui Bayern, apoi în urmă cu 2 ani pe RB Leipzig la adjudecarea Cupei Germaniei.
Nu multe distincţii în palmaresul lui Tedesco, avându-i drept asistenţi pe nemţii Hinkel şi Schneider, în contrast cu captura asigurată de predecesorul său spaniol Martinez, care, învestit de federaţia de la Bruxelles în 2016, aducea „bronzul” mondial peste doar 2 ani.
Tot un „bronz” având „Dracii roşii” în palmares şi la nivel continental, dar din îndepărtatul 1972, când era obţinut pe propriul teren, reuşită depăşită în 1980, în Italia, unde belgienii jucau singura dată în istoria lor cu trofeul pe masă, al Campionatului European, dar erau taxaţi la Roma de Hrubesch, smulgând victoria pentru RFG în minutul 88: 2-1.
La vremea respectivă Tedesco nici nu era născut, la ora actuală purtând în Germania aşteptările unei naţiuni fotbalistice care nu mai pot nutri chiar aceleaşi nădejdi odată cu retragerea din cadru a unor jucători proeminenţi de creaţie, cum era cazul „zvârlugii” Hazard.
Lotul pentru „Euro” reunindu-i pe portarii Casteels, de la Wolfsburg, cu 8 selecţii şi care pe 25 iunie va împlini 32 de ani, Sels, tot cu 8 selecţii şi ajuns deja la 32 de ani, împliniţi în echipamentul lui Nottingham Forest, respectiv Kaminski, care în octombrie va împlini 32 de ani, tocmai retrogradat din Premier League cu Luton Town, după promovarea de anul trecut, deţinător al unei singure selecţii.
În defensivă, nu doar veteranul Vertonghen trecut de 30 de primăveri, dar şi Thomas Meunier, care în septembrie va împlini 33 de ani, cu 64 de selecţii şi 8 reuşite pentru „Dracii roşii”, legitimat la Trabzonspor. Castagne, de la Fulham, a ajuns şi el la 28 de ani, strângând 41 de selecţii, mai tineri fiind Wout Faes, proaspăt revenit în Premier League cu Leicester City, după un sezon aşadar în liga a II-a engleză, deţinător a 13 selecţii la 26 de ani, respectiv Theate, la 24 de ani, cu 15 selecţii şi activând în fotbalul francez, la Rennes, iar şi mai tineri „recruţii” din campionatul intern, amintiţi mai sus, De Cuyper şi Debast.
În „laboratorul de creaţie”, nimeni altul decât Kevin De Bruyne, chiar în pragul celei de-a o suta selecţii pentru Belgia dar şi a vârstei de 33 de ani, la 28 iunie, ca multiplu campion la zi al Angliei cu Manchester City, după un sezon început sub auspiciile indisponibilităţii. A trecut de 30 de primăveri şi Carrasco, care, la cele 72 de selecţii ale sale, s-a „refugiat” în fotbalul arab, Tielemans strângând pe aproape, 67 de selecţii, calificat la împlinirea luna aceasta a 27 de ani în Champions League, cu Aston Villa Birmingham, care-l prelua vara trecută după retrogradarea din elită cu Leicester City. Orel Mangala s-a ales cu 13 selecţii până la 26 de ani, legitimat fiind la lionezi, Amadou Onana cu 11 la vârsta de 22 de ani, rezistând în Premier League cu Everton Liverpool. Mai puţin implicaţi la naţională fiind Vranckx, cu 6 selecţii la vârsta de 21 de ani, de la Wolfsburg, şi Vermeeren, legitimat la Atletico Madrid, mezin cu 3 apariţii, care abia la anul va împlini 20 de primăveri.
Trecut de 30 de ani fiind şi golgheterul incontestabil all-time al naţionalei Belgiei, cu 83 de reuşite în 114 apariţii – al cincilea cel mai adesea convocat în roşu-galben-negru, Romelu Lukaku, urmat în respectiva ierarhie a marcatorilor de nimeni altul decât Eden Hazard, dar mult în urmă şi deja retras, cu 33 de goluri, drept al 4-lea cel mai adesea selecţionabil din istoria „Dracilor roşii”, cu 126 de selecţii. Dacă Lulaku, de la AS Roma, a împlinit pe 13 mai 31 de ani, în decembrie va împlini 30 şi Leandro Trossard, praospăt vicecampion al Angliei cu Arsenal, autor fiind a 7 goluri în tricoul reprezentativei, îmbrăcat de 32 de ori.
Mai tânăr şi campion în Anglia este Jeremy Doku, care luni a împlinit 22 de ani, autor a două goluri la naţională în 20 de apariţii, iar şi mai tânăr unicul „recrut” din Olanda vecină, cu o normă pe jumătate, de 10 selecţii şi un gol pentru Belgia, Johan Bakayoko, adus de la PSV Eindhoven, la care luna trecută s-a bucurat de împlinirea a 21 de ani.
Tedesco mai contând în compartimentul ofensiv pe un proaspăt câştigător al UEFA Europa League cu Atalanta Bergamo, şi anume Charles De Ketelaere, care în luna martie a împlinit 23 de ani, având 14 selecţii, marcator a două goluri, respectiv pe Openda (24 ani; 16 selecţii, două goluri), de la gruparea din Leipzig, şi pe Lukebakio, cu exact acelaşi palmares, dar la 26 de ani, legitimat la Sevilla.
