Deţinătoarea celor mai multe titluri mondiale îşi începe misiunea adjudecării după 24 de ani a unui al şaselea sâmbătă 13 iunie contra semifinalistei din 2022 Maroc, iar până atunci unul dintre selecţionerii străini pe banca unor ex-campioane ale lumii la actualul turneu final – italianul Ancelotti la cârma Braziliei, precum şi Uruguay respectiv Anglia sunt conduse dintre fostele laureate de un argentinian respectiv german, a testat contra unor parteneri ai amicalelor din America Centrală respectiv Africa garnituri în căutarea unsprezecelui dorit pentru a merge cât mai departe la FIFA World Cup 2026.
Primul selecţioner străin „plin” din istoria Seleção menţinând doar 6 jucători la start de la o săptămână la alta fără însă ca ordinea marcării primelor goluri să se schimbe deloc, Brazilia înscriind din nou foarte rapid şi Egiptului precum acasă contra celor din Panama, dar şi fiind din nou egalată tot în primul sfert de oră şi totuşi dispunând şi de „Faraoni” cu încă o reuşită tot puţin după pauză şi tot a unui proaspăt introdus, 2-1 doar ca scor al pauzei în acel 6-2 cu central-americanii.
Cinci titluri mondiale câştigând Seleção dar marea lor majoritate, cu excepţia din 2002, adjudecate în urmă cu mai bine de 30 de ani, pe când din 2006 laurii i-au preluat pe rând Italia – din nou mare absentă şi pentru a treia oară la rând ca unicat între acest sens dintre campioanele lumii, Spania, Germania, Franţa şi Argentina în 2022.
Fiind poate întâmplător dar nu neapărat ca o coincidenţă că în 2026 tocmai fostele câştigătoare mai de demult, Uruguay până în 1950, Anglia în 1966 şi aşadar galben-verzii sud-americani au selecţioneri străini, iar cele de dată mai recentă în schimb strict din propria ţară: de la Fuente, „mezinul” ca vârstă al antrenorilor în turneu Nagelsmann, Deschamps şi Scaloni.
Ancelotti la aterizarea în SUA / foto: Jordan Bank, GettyImages
Ce va reuşi Carlo Ancelotti cu brazilienii la un an de la preluarea acestora este una dintre marile întrebări înaintea startului, cert fiind că laureaţii ultima oară în 2022 sunt „cap de listă” al septetului campioanelor lumii ca număr al titlurilor mondiale, Germania urmând cu 4 trofee adjudecate – ultima oară tocmai în… Brazilia în 2014, Argentina cu 3 ca deţinătoare la zi a cupei, Franţa şi Uruguay cu câte două fiecare iar Anglia şi Spania cu unul.
Palmares al brazilienilor care obligă, de unde şi interesul major chiar şi în jurul ultimelor două amicale jucate de sud-americani zilele acestea.
Cel înaintea decolării spre SUA tocmai pe Maracanã în faţa a 72.140 spectatori şi tranşat cu 6-2 (2-1) în faţa celor din Panama.
Cel odată descinşi dar în grupuri separate din direcţii diferite pe sol nord-american disputat duminică dimineaţă după miezul nopţii în România în compania altor africani decât „Leii din Atlas” pe care-i vor întâlni oficial peste 6 zile pe „MetLife” din East Rutheford, şi-anume „Faraonii” egipteni.
Iar Ancelotti, care înaintea jocului cu Panama semnala că unsprezecele de start este unul şi acelaşi cu cel pe care-l prevede pentru debutul contra Marocului, şi anume cu Alisson – Wesley, Bremer, Leo Pereira, Alex Sandro – Bruno Guimaraes, căpitanul de conjunctură Casemiro – Luiz Henrique, Raphinha, Vinicius Jr. – Matheus Cunha, se şi sucea după acel 6-2 că nu mai e aşa de convins, odată ce introducerile de la pauză ale lui Paquetá, legitimat la Flamengo după experienţa europeană, Danilo Santos la Botafogo şi Rayan recent implicat pentru Vasco da Gama – toate populare cluburi din Rio de Janeiro, au adus cvadruplarea avantajului favoriţilor în partea a doua.
Doar Leo Pereira fiind menţinut integralist împotriva panamezilor, pe când Ederson – Ibanez, Danilo, Douglas Santos – Danilo Santos, Fabinho – Rayan, Endrick, Lucas Paqueta – Igor Thiago alcătuiau garnitura reprizei a II-a, urmărită tot de pe bancă de portarul Weverton.
Neymar era anunţat în lot la prezentarea oficială a efectivului pe 18 mai la Museu do Amanhã din Rio de Janeiro, în prezenţa selecţionerului Ancelotti. Foto: Buda Mendes/Getty Images
Publicul brazilian solicitându-l bineînţeles pe Neymar ca ultim „crâmpei” înaintea decolării naţionalei spre „State”, doar că veteranul de 34 de ani se accidentase de când convocat în pregătirile pentru „Mondial” însă totuşi păstrat în lot, federaţiile având şi-această opţiune, până cu 24 de ore înaintea alinierii la start, de a mai efectua modificări în componenţă, ceea ce prea puţin totuşi probabil ca peninsularul să întreprindă, mai prins fiind de problematica detectării unsprezecelui forte.
Şi cu menţiunea că trioul cu căpitanul „plin” Marquinhos, Gabriel Magalhães şi Martinelli nici nu putea fi implicat contra Panamei, „la datorie” fiind în finala Ligii Campionilor, în urma căreia călătoreau direct de la Budapesta în SUA, unde grosul lotului brazilian ateriza abia marţi în New Jersey, în zona nord-estică a Statelor Unite ale Americii, timp în care „tripleta” efectua deja antrenamente în grup restrâns.
Plăcute şi nu prea bătăi de cap ale selecţionerului cântărind care ar fi unsprezecele ideal, odată cei introduşi în repriza a II-a a ultimei verificări acasă l-au pus pe gânduri pe italian, secondat ca o paranteză de englezul Clement, de peste 2 ani implicat drept comisar tehnic al Seleção, completat din acest an de observatorul tehnic compatriot al lui Ancelotti, Vitor Lasala, antrenor cu portarii fiind ex-internaţionalul Taffarel.
După un ultim joc „la Rio” în care galben-verzii au obţinut un singur corner dar au şi şutat de 20 de ori, şi lăsându-i în schimb pe panamezi să tragă de 9 ori pe poartă, plasa fiind scuturată încă din minutul 2 de Vinícius Júnior dar de Casemiro abia în minutul 39 mai apoi, 2-1 în replică la… autogolul lui Matheus Cunha din minutul 14.
Rayan în minutul 53, Lucas Paquetá în minutul 60, Igor Thiago din penalty imediat mai apoi şi Danilo Santos în minutul 81 semnând un 6-1 ameliorat de oaspeţi doar în minutul 63.
Iar de la sparring-partners central-africani, cu menţiunea că Brazilia va întâlni şi Haiti la Philadelphia în faza iniţială a grupelor, la „Faraonii” nord-estului Africii sâmbătă seară în Ohio pe Huntington Bank Field din Cleveland.
Şi cu avantajul pentru brazilieni al unei confruntări cu o mai mică diferenţă de fus orar, provocările căldurii şi umidităţii aerului la partidele de la ora locală 18 pe care le au în programul oficial inclusiv la Miami în a treia apariţie în grupă contra Scoţiei fiind mai mult sau mai puţin general valabile pentru protagoniste, şi totuşi ca un alt avantaj pentru cele provenite din zone climatice mai puţin răcoroase.
Egiptul fiind în dezavantaj nici 5 minute după deschiderea rapidă de scor a lui Bruno Guimaraes, Mostafa Zico egalând în minutul 11, după ce peninsularul care la 10 iunie va împlini 67 de ani a început sâmbătă cu Alisson – Wesley, căpitanul Marquinhos, Ibanez, Douglas Santos – Paqueta, Guimaraes, Casemiro, Raphinha – Igor Thiago, Vinicius Jr., retras fiind Wesley din minutul 17 şi introdus Danilo.
Aşadar numai portarul Alisson Becker, Bruno Guimaraes, Casemiro, Raphinha şi Vinicius Jr. încheind prima repriză a amicalului din SUA dintre titularii verificării din urmă cu o săptămână.
Iar precum pe „Maracana”, Ancelotti a schimbat masiv la pauză şi sâmbătă seară, apelând la portarul Weverton, Leo Pereira în locul lui Ibanez şi Bremer tot în apărare în locul căpitanului Marquinhos, la mijloc Luiz Henrique, Danilo Santos şi Fabinho la schimb cu Lucas Paqueta, Bruno Guimaraes şi Casemiro, iar în atac Matheus Cuhna şi Endrick.
Nu încă născut când Brazilia cedase deja posesia trofeului mondial în 2026 dar suficient de „flămând” pentru a înscrie precum Bruno Guimaraes tot încă din al şaptelea minut de la începerea reprizei, cea de-a II-a, 2-1, abordată şi de africani cu două noutăţi, inclusiv Mohamed Salah.
Pentru ultimele 20 de minute ieşind apoi şi ultimii 2 brazilieni încă neînlocuiţi, Douglas Santos şi Raphinha, intrând Alex Sandro şi Gabriel Martinelli. La care şi Egipt a apelat în cinci minute la alţi patru înlocuitori, pentru sfertul final de oră.
De notat fiind că dacă 22 de jucători „înrolaţi” la actualul turneu final mondial au câştigat în trecut titlul suprem al competiţiei, nici unul brazilian n-a avut fericita ocazie, şi cu menţiunea că, apropo de… 22, tot atâţia sunt şi cei mai tineri sub 20 de ani convocaţi în diverse loturi pentru reuniunea din 2026 de peste Atlantic, mezini ai efectivului selecţionat de Ancelotti fiind Endrick de la Olympique Lyon şi Rayan de la Bournemouth, atacanţi de 19 ani care vor schimba prefixul puţin după finală, la 21 iulie respectiv 3 august.
Având în schimb şi Brazilia veteranii săi, în frunte cu portarul Weverton la 38 de ani într-un trio al goalkeeper-ilor galben-verzi toţi peste 30 de ani, cel de la Gremio Porto Alegre fiind urmat la acest capitol de fundaşul de 35 de ani Alex Sandro de la CR Flamengo Rio de Janeiro, colegul său din apărare Danilo sperând să-i facă pe cei 35 înaintea… finalei, în vreme ce Neymar şi Casemiro sunt din generaţia „februarie 1992”.
Iar enumerându-i e de notat că 357 dintre cei 1.248 de fotbalişti convocaţi la turneul final de peste ocean au mai fost prezenţi şi-n trecut la „Mondiale”, 357 la care contribuie simţitor şi Brazilia, chiar dacă n-are nişte recordmani precum laureatul la zi Messi, Ronaldo şi portarul mexican Ochoa, trio bifând al şaselea lor turneu fiecare.
Însă, parcurgând formaţia cu care Brazilia se poticnea la lovituri de departajare în sferturile turneului final anterior din 2022, când Rodrygo şi Marquinhos nu transformau de la punctul cu var după ce Neymar deschidea scorul la finele primei reprize de prelungiri (în minutul 105 plus 1), iar Petkovic eagala în minutul 117 pentru croaţii care aveau a intra cu 3-1 de la 11 metri într-o nouă semifinală consecutivă, numeroşi sunt aşadar galben-verzii „reveniţi pe poziţii”, atunci fiind eliminaţi în alcătuirea Alisson – Danilo, Thiago Silva, Marquinhos, Eder Militao (min. 106, Alex Sandro) – Casemiro, Lucas Paqueta (106, Fred), Neymar – Richarlison (84, Pedro), Raphinha (56, Antony), Vinicius Jr. (64, Rodrygo), pe când Weverton – Ederson, Dani Alves, Fabinho, Bruno Guimaraes, Everton Ribeiro, Bremer şi Gabriel Marinelli rămâneau pe margine.
O singură victorie semnând Brazilia în Qatar în fazele eliminatorii, 4-1 cu Coreea de Sud în optimi, după succesele iniţiale cu 2-0 şi 1-0 cu europenele Serbia şi Elveţia, dar şi eşecul cu 1-0 la finele fazei grupei cu Camerun, exponentă africană absentă de-astă dată.
Ce-a fost însă la turneul final cu 32 de naţionale din lumea arabă a fost, numărul participantelor fiind majorat cu 50% între timp iar implicit şi cel al jocurilor din perioada 11 iunie – 19 iulie, nu mai puţin de 104, şi-n consecinţă şi „feţele noi” la prima participare la un „Mondial” sunt majoritare, chiar peste două treimi, mai exact 891 de jucători şi de pe urma a nu mai puţin de 4 debutante absolute, Cap Verde, Curacao, Iordania şi Uzbekistan, încât şi alte noutăţi s-ar putea ivi pe parcurs în decursul celor peste cinci săptămâni, una pe care şi-ar dori-o mult Brazilia fiind să bifeze cele 8 apariţii cu destinaţia… finală.
După ce până şi „micuţa” Croaţia a ajuns în finală acum 8 ani dar Brazilia încă din 2002 fără această satisfacţie, Franţa jucând de-atunci de încă două ori cu trofeul pe masă şi ca pierzătoare de fiecare dată la lovituri de departajare, iar de exemplu Argentina cedând după prelungiri chiar pe Maracana în 2014, la fel şi tot cu 1-0 şi Olanda în 2010 în Africa de Sud, dintre cele patru finaliste învinse de când verzi-galbenii n-au mai disputat ultimul act două şi câştigându-l cel mai recent, „Cocoşul Galic” la Moscova cu 4-2 iar rivalii cu decarul Messi desăvârşindu-şi astfel cariera deposedându-i pe cei din Hexagon la penalty-uri în decembrie 2022 de preţiosul trofeu în urma unui memorabil 3-3 astfel majorat în reprizele de prelungiri.
Pe când aşadar şi Brazilia?
Ţinând cont că Germania este totuşi cea care are la activ cele mai multe finale jucate la „Mondiale” – 8, dintre care 4 câştigate, Argentina înregistrând aceeaşi normă fifty-fifty, 3 la 3 şi având prilejul de a egala… Brazilia la numărul ultimelor acte disputate cu trofeul pe masă, şapte, dacă va fi ca laureaţii la zi să se apropie până la capăt de apărarea titlului iar rivalii de la nord să iasă din nou în decor pe parcurs.
Triumfători fiind mai întâi în Suedia în 1958, după care îşi păstrau titlul în 1962 pe tărâm sud-american, în Chile, tot în „Americi” preluând din nou trofeul în 1970 în Mexic, izbânzi într-un interval de 12 ani după ce Brazilia ceda vecinei Uruguay finala din 1950, peste douăzeci de ani, 24 mai exact, luându-i ulterior selecţionatei galben-verzi pentru a se impune din nou, iar asta tocmai în… SUA în 1994, cu reuşita niponă din 2002 de la Yokohama. intercalând finala pierdută în 1998 la Paris cu gazda Franţa.
Acest „24” fiind valabil şi la ora actuală, iar finala fiind programată tot în SUA, doar că nu pe coasta vestică, martoră a ultimului act la lovituri de departajare cu Roberto Baggio risipitor de la 11 metri pentru italieni, ci în nord-est, în zona New York, la East Rutherford, în New Jersey.
Unde brazilienii au şi aterizat zilele trecute, selecţionerul ex-internaţional italian în anii 80 fiind la experienţa primului său turneu final ca antrenor aflat în vara lui 2025 la debutul pe o bancă de reprezentativă naţională, în palmares cu două treceri pe la Real Madrid dar şi pe la Chelsea, PSG, Bayern şi Everton în această ordine relativ la celelalte cluburi de peste hotare pe care le-a pregătit pe lângă cele 5 din ţara natală, printre care Juventus, AC Milan sau cel mai recent SSC Napoli.
Un debut absolut în acest sens însă şi pentru Brazilia, care nu doar că a fost condusă la turneele finale strict de selecţioneri autohtoni, Tite fiind pe bancă în 2018 şi 2022 după Scolari în 2014 „acasă” şi Dunga în 2010 pe sol sud-african, dar nici n-a avut în general antrenori străini la cârmă – lusitanul Joreca pregătind-o pentru două apariţii în 1944 iar argentinianul Nunes un meci în septembrie 1965, în vreme ce Ancelotti, care s-a lansat în urmă cu exact 12 luni preluând de la Dorival Jr., printr-un 0-0 în Ecuador la 5 iunie 2025 în preliminariile „Mondialului”, are deja peste 10 partide pe răboj, cu bilanţul 12 7 2 3 26-11.
Unul precum Ancelotti aşadar la debut şi incluzându-l pe golgheterul istoric absolut al Braziliei în lot, Neymar cel cu 79 de reuşite şi două în plus faţă de regretatul Pele, şi totodată Neymar cel şi cu 128 de selecţii în 16 ani precum tot atâţia în palmares şi pentru singurul depăşindu-l la numărul de apariţii – Cafu cu 142 până în 2016, iar doar căpitanul Marquinhos din actualul efectiv a mai „bătut suta” cu 104 prezenţe între cei 9 „centenari”, pe când altul precum selecţionerul lusitan Carlos Queiroz este peste Atlantic la cel de-al cincilea turneu final consecutiv, după ce în 2010 se alinia cu Portugalia natală în Africa de Sud iar în următoarele trei la rând cu Iran, actualmente cu Ghana şi egalându-l astfel pe Bora Milutinović, pe bancă la cinci reuniuni mondiale între 1986 şi 2002, un record ca succesiune până în ziua de azi.
Altfel, Ancelotti a convocat 19 fotbalişti de la 16 cluburi din 7 ţări diferite de Brazilia, câte 2 fiecare provenind de la insularele Arsenal şi Manchester United respectiv de la Zenit Sankt Petersburg, opt fiind în total de la grupări din Premier League şi câte doi din Arabia Saudită, Franţa, Italia, Spania şi aşadar Rusia, plus unul din Turcia, pe când Flamengo are 4 reprezentanţi, iar Botafogo, Gremio şi Santos în persoana lui Neymar câte unul fiecare.
În general şi cu exactitate fiind vorba de 449 de cluburi din 71 de ţări care au jucători legitimaţi prezenţi la turneul final de peste ocean, aproape jumătate dintre aceste ţări, 35, fiind arondate zonei UEFA, cu Qatar şi Arabia Saudită la unul dintre poli, convocând 25 de sportivi din totalul de 26 din campionatul intern, iar pe de-altă parte ex-laureata mondială Uruguay dar şi Cap Verde, R.D. Congo, Coasta de Fildeş, Curaçao şi Senegal nici unul din întrecerile autohtone.
Opt fiind titularii Egiptului de sâmbătă din campionatul intern în garnitura aleasă de selecţionerul din 2024 al „Faraonilor” Hossam Hassan, golgheter absolut al naţionalei cu 69 de reuşite în 177 de apariţii, care s-a axat pe Shobeir (26 de ani, de la Al Ahly) – Mohamed Hany (30, Al Ahly), Yasser Ibrahim (33, Al Ahly), Hamdy Fathy (31, Al-Wakrah / Qatar), Ahmed Fatouh (28, Zamalek Cairo) – Mohanad Lasheen (30, Pyramids), Marwan Attia (27, Al Ahly) – Haissem Hassan (24, Real Oviedo), Mostafa Zico (30, Al Ahly), căpitanul Trezeguet (31, Al Ahly) – Omar Marmoush (27, Manchester City).
Iar în acţiune în SUA intra în orele imediat următoare şi campioana lumii Argentina, 2-0 (1-0: Lautaro Martínez enalty, G. Simeone cu cei din Honduras, duminică seară jucând în ţară pe arena lui Varteks Varazdin semifinalista din 2022 Croaţia, contra Sloveniei.
În alte partide sâmbătă în pregătiri pentru „Mondiale”, naţionale non-europene au depăşit în general parteneri în amicale fără bilete la turneul final: Mexic – Serbia 5-1, Canada – Irlanda 1-1, Paraguay – Nicaragua 4-0, Puerto Rico – Arabia Saudită 0-3, Haiti – Peru 1-2, Qatar – El Salvador 0-0 şi Cap Verde – Bermuda 3-0, Curacao – Aruba 4-0, Jamaica – Africa de Sud 0-1.
Iar alte reprezentative calificate la „Mondial” s-au întâlnit ca ultimă testare: Belgia – Tunisia 5-0, SUA – Germania 1-2, Panama – Bosnia şi Herţegovina 1-1, Elveţia – Australia 1-1 şi Anglia – Noua Zeelandă 1-0.
Reprezentative europene calificate au câştigat sâmbătă seară, Cehia – Guatemala 3-1, Portugalia – Chile 2-1, Bolivia – Scoţia 0-4 şi Venezuela – Turcia 1-2 de la 1-0. Iar pe continent naţionale fără bilete şi-au completat programul, de exemplu Slovacia – Muntenegru 2-2 sau Ungaria – Finlanda 2-1.
