Ora locală 15 la Toronto respectiv 22 în România a adus vineri primul joc al celei de-a doua zile la turneul final nord-american, opunând naţionale învingătoare anul trecut la Bucureşti, Bosnia şi Herţegovina la 21 martie 2025 cu 1-0 (1-0) în turul preliminariilor „Mondialului”, co-organizatoarea Canada a actualei competiţii de peste Atlantic cu 3-0 (2-0) într-un amical ulterior pe 5 septembrie, încât meciul inaugural al Grupei B s-a conturat din acest punct de vedere ca fiind de mai mare interes în Carpaţi decât cele din deschidere de joi în Grupa A.
Curiozitate indusă şi de prezenţa a 9 titulari de-atunci ai Canadei, mai puţin marcatorii din minutele 22 şi 77 în capitală Ahmed şi Sigur, în unsprezecele aliniat la Toronto – gazdă a 6 din cele 13 partide programate pe teritoriul celui mai nordic stat al Americii, pe când portarul Vasilj, căpitanul Kolasinac, Tahirovic, Demirovic şi Dedic au început şi peste ocean dintre cei titularizaţi acum 15 luni de Barbarez pe Dâmboviţa.
Lukic, cu 17 la U Cluj, marcator al primului său gol pentru bosniaci chiar la „Mondial” la nici 4 săptămâni după ce rata cu ardelenii la Craiova câştigarea titlului în România
Rezultând spre deosebire de „uverturile” Mexic – Africa de Sud 2-0 (1-0) şi de la 0-1 Coreea de Sud – Cehia 2-1 (0-0) întâia remiză în turneu, 1-1 (0-1), tocmai atacantul lui „U” Cluj înscriind primul său gol „în albastru” chiar pe scena mondială, Jovo Lukic cu capul din preajmă la prelungirea lui Kolasinac din cornerul lui Ivan Basic de pe dreapta în minutul 21 – unul şi bun până la pauză la destule ale gazdelor smulgând totuşi până la urmă întâiul lor punct istoric după două turnee pe zero graţie nouarului Larin în minutul 79 la 121 de secunde de la introducerea sa.
Prim punct la a şaptea încercare peste decenii pentru „roşii” dominanţi la posesia mingii cu peste 61% şi printre altele la şuturi, 13-8, dar cu-adevărat presanţi odată trei intraţi laolaltă din minutul 61, chiar tot prima remiză la un turneu final fiind şi pentru balcanici, deşi pierzându-şi din minutul 84 căpitanul accidentat, după ce Kolasinac îi salva la 0-1 respingând cumva în propria transversală, între alte blocade defensive cu un ultim efort din partea alb-albaştrilor semnatari în prima parte ai unei dominaţii aeriene la „Mondial”, cu 27 de dueluri câştigate, cum numai Norvegia mai semna în urmă cu… 28 de ani contra Marocului.
Bosnia şi Herţegovina fiind mai tranşantă în prima repriză şi eficient pragmatică valorificând nu altfel decât cu… capul o fază fixă, iar ulterior măturând stăpână în mare parte pe situaţie tentativele amfitrionilor zbătându-se în jurul careului lui Vasilj, fără însă a-i şi taxa pe o contră pe axul central prin Demirovic, unu la unu dar refuzat în minutul 57 de Crepeau, puţin mai apoi cu faţa curată şi la imprecizia lui Muharemovic nemarcat tot cu capul şi tot în urma unui mai rar corner al ex-iugoslavilor cu 17 componenţi ai lotului născuţi în afara graniţelor bosniace, lovituri de colţ la care Kolasinac&Co n-au ţinut atât pasul, 9-4, precum la şuturile pe poartă de exemplu, strâns, strâns, 4-3.
Avertizat aşadar fiind, selecţionerul din SUA al Canadei a infuzat imediat un trio ofensiv din minutul 61, pe flancurile mediane cu Ahmed pe dreapta şi în faţa sa un David pentru altul, Promise în locul decarului Jonathan, la care, indiferent că Barbarez a reacţionat instantaneu cu prima sa mutare prin marcatorul din capitală Gigovic şi Bazdar la schimb şi cu Jovo Lukic, nord-americanii i-au întins treptat tot mai mult şi cu 14 centrări în plus pe alb-albaştrii văzându-se nevoiţi a respinge din nou salvator, Katic cu capul din faţa liniei porţii.
Constrângându-l pe Barbarez să se împrospăteze şi cu Sunjic şi Alajbegovic pentru ultimul sfert de oră.
Dar odată ce Marsch a plusat şi cu recordmanul selecţiilor din lot, Larin cu 90 la cei 31 de ani ai săi, devansat fiind doar de „centenarul” retras în 2023 Hutchinson, cu 104, n-o mai fi fost golgeterul absolut al Canadei încă în teren, Jonathan David cu cele 39 de reuşite, dar secondantul său abia, abia introdus, nouarul din 2014 la naţională şi „Sfânt” al lui Southampton a finalizat la două minute de la intrarea în joc cu golul său cu numărul 31, 1-1 al ciocolatiului Cyle Larin în minutul 79, cam pe când şi coreenii dădeau complet lovitura cehilor din această parte de lume cu nici 24 de ore înainte.
Spre deosebire însă de care, cu tot cu Burnic pe final „la acoperire” pentru Kolasinac, cu un plus tipic de spirit colectiv ţinându-i strâns unit imbatabili şi la „borna 9”, alb-albaştrii au rămas dârz astfel într-o încleştare din care puteau obţine şi mai mult la 0-1 dar şi fără a-l mânia pe Dumnezeu odată oportunitatea nefructificată, tripla înlocuire cheie de partea „roşilor” şi schimbând accentuat faţa ultimei jumătăţi de oră, cu consecinţa modificării mai degrabă inevitabile a tabelei de marcaj.
Într-o demonstraţie a învingătoarelor la zero din România că te poţi alege cu un punct la „Mondial” ca temă de meditaţie la Bucureşti pe liniile întrebării retorice „ce-ar fi fost dacă România ar fi câştigat biletul în locul lui Dzeko şi a bosniacilor săi?”
Niciodată nu vom şti cu exactitate, motiv însă pentru care acest Canada – Bosnia şi Herţegovina altfel fără prea mare atractivitate la prima vedere a avut un punct cert de interes la nord-est de Dunăre.
Căci, în plus, Bosnia şi Herţegovina este şi cea mai apropiată geografic de România din cvintetul reprezentând peste ocean această parte de lume, mai mult decât Austria, Cehia, Croaţia şi Turcia, după ce la turneul final anterior, din 2022, nici pe jumătate nu erau participantele din zonă în Qatar, doar tot semifinalista Croaţia şi Serbia, una aşadar totuşi chiar vecină a spaţiului carpatin.
Sârbii n-au mai trecut şi Atlanticul însă l-a traversat în schimb chiar în detrimentul „tricolorilor” Bosnia şi Herţegovina la doar a doua sa participare după 12 ani la „Mondial”, lansarea în 2014 ca absolut unică debutantă atunci în Brazilia rezumându-se la eşecurile la limită cu Argentina şi Nigeria, cu 2-1 (1-0) din partea sud-americanilor cu Messi făcând 2-0 după ce Kolasinac le uşura misiunea încă din minutul 3 cu un autogol, respectiv cu 1-0 (1-0) din partea africanilor victorioşi prin Odemwingie în minutul 29, reuşita ulterioară de onoare a desprinderii cu 3-1 (1-0) de Iran, declanşată din minutul 23 de Dzeko, rămânând doar de palmares pe fondul eliminării după faza grupei.
Cel mai adesea fiind eliminaţi bosniacii şi din preliminariile spre „Mondial” – de patru ori la rând pentru turneele finale din perioada 1998-2010, iar de încă două ori înaintea reuniunilor din 2018 şi 2022 din Rusia şi Qatar, câştigării în avans încă din octombrie 2013 de pe locul 1 al unei grupe accesibile a biletului pentru Brazilia, cu bilanţul 10 8 1 1 şi la egalitate de puncte cu Grecia, adăugându-i anul acesta la 31 martie o altă calificare.
Având piatra de temelie tot în martie dar 2025 tocmai la Bucureşti, unde în faţa a aproape 49.500 de spectatori Gigovic înscria pe contră încă din minutul 14 şi aşa rămânea, 0-1, completarea fiind adusă de galben-albaştrii… fără „roşu” strict după pauza returului de la Zenica din 15 noiembrie, când veteranul Dzeko îi egala pe „tricolori” în minutul 49 iar colegul lui Man la PSV, Bajraktarevic, îi aducea în avantaj în minutul 79, mărit în prelungiri: 3-1 (0-1).
Întâlnire decisivă care a asigurat elevilor lui Sergej Barbarez locul 2 în grupa cvintet şi avantajul găzduirii finalei de baraj în recalificările din martie, adjudecată tot la Zenica tocmai împotriva cvadruplei laureate mondiale Italia şi tot la penalty-uri, precum ex-iugoslavii tranşau şi cu 5 seri înainte semifinala din Ţara Galilor.
Dacă bosniacilor le-a fost de folos în ultimul an şi ceva pe drumul spre America de Nord participarea în toamna lui 2024 în compania Germaniei, Olandei şi Ungariei în „Liga A” din UEFA Nations League, fie şi eşuată spre „B”, nu este clar, însă cert e că „liliputana” continentului la FIFA World Cup 2026 şi totodată cel mai slab clasată la start dintre cele 16 europene în ierarhia mondială la zi, pe 64, s-a aliniat la Toronto la adăpostul a 8 apariţii la rând fără eşec după cedarea cu 1-2 la 9 septembrie 2025 a turului de la Zenica în faţa liderului seriei preliminare, Austria.
Aproape tot atâtea, 7 consecutive fără înfrângere, şi pentru Canada după cedarea la 10 octombrie a amicalului de la Montreal cu Australia, 0-1 (0-0), notabil fiind aspectul că roş-albii, preluaţi din 2024 de antrenorul de peste graniţa sudică Jesse Marsch de la actualul său secund Mauro Biello, interimar după cei 5 ani ai nord-americanilor cu englezul Herdman la cârmă, n-au primit nici un gol în majoritatea acestor verificări purtate strict cu alte naţionale calificate la „Mondial”, 0-0 atât cu Columbia şi Ecuador, cât şi cu Tunisia, respectiv 2-0 cu Uzbekistan pe 1 iunie.
Ambele învingătoare ale României fiind cu speranţele lor, legate însă fiind mai mult şi mai mult de lipsa experienţei reale la acest nivel, şi mai rare fiind prezenţele Canadei în raport cu tentativele eşuate de calificare la turneul final, „spărgând gheaţa” abia în 1986 în Mexic însă fără a înscrie deloc la „Mondial”, tot de trei ori pierzând şi tot cu un golaveraj general final -5 şi doar la a doua participare, cea din 2022 în Qatar.
Co-organizatoare fiind acum Canada, rezultând vineri premiera de a juca la două turnee finale consecutive, la 3 ani şi jumătate după ce se înclina cu 2-1 Marocului pe 1 decembrie 2022 pe sol arab, unde tocmai cedase şi cu 4-1 unei alte viitoare semifinaliste, Croaţia, în urma insuccesului cu 1-0 cu Belgia, eşecuri aducându-i penultimul loc în clasamentul general final, 31 din 32, dar măcar nu chiar ultimul precum în urmă cu 40 de ani în Mexic.
Într-o grupă la ora actuală şi cu Elveţia şi… Qatar, atât bosniacii care le vor întâlni din şase în 6 zile în această ordine la Los Angeles şi Seattle, cât şi gazdele mutându-se de-acum pe coasta vestică la Vancouver, adulmecând că ar avea o „pâine de mâncat” pentru forţarea intrării în 16-imi.
Un prim pas bun vineri pe „BMO Field” la fluierul argentinianului Tello fiind esenţial în acest sens iar un punct fiind în mod cert mai bun decât nici unul, menţinând „în cărţi” ambele învingătoare pe Dâmboviţa.
Iar ex-internaţionalul ofensiv bosniac Barbarez, ajuns la 54 de ani şi un fost „neamţ” în cariera sa cu 6 formaţii germane bifate, statornic deja de peste 2 ani pe banca naţionalei precum n-a mai avut parte forul federal de la Sarajevo de pe vremea lui Susic şi Bazdarevic, primul aproape 5 ani până în 2014, înlocuitorul său aproape trei până în 2017, a dus cu sine un lot chiar tânăr peste Atlantic.
Cu mezini din generaţia 2007, mijlocaşul introdus spre final Alajbegovic dar şi unul dintre cei abia chemaţi de urgenţă însă în tot cazul unicul din campionatul intern, de la Borac Banja Luka, şi-anume portarul Jurkas, de o altă accidentare şi retragere din lotul anunţat iniţial profitând şi un tânăr înlocuitor de 20 de ani, Arjan Malic de la Sturm Graz, din aceeaşi generaţie 2005 cu mijlocaşii Bajraktarevic şi Mahmic.
Şi celelalte vârste tinereşti imediat apropiate având reprezentare în efectivul ex-iugoslavilor, la 22 de ani nouarul Bazdar, la 23 trioul compus din fundaşii „latini” Muharemovic şi Dedic precum şi din mijlocaşul Tahirovic, la 24 tandemul median Gigovic – Basic iar la 25 colegul de compartiment Memic.
Şi-am enumerat deja aproape jumătate din colectiv, 12 din 26.
Barbarez titularizându-i în Canada pe Vasilj – Dedic, Katic, Muharemovic, Kolasinac – Bajraktarevic, Basic, Tahirovic, Memic – Demirovic şi Jovo Lukic – atacantul de 27 de ani născut în Serbia la a patra selecţie şi legitimat la Universitatea Cluj.
Noutate totală după ce 7 titulari ai succesului bosniac din toamnă de la Zenica şi-au păstrat locul la start şi la Toronto, dintre Vasilj – Malic, Katic, Burnic, Muharemovic – Bazdar, Tahirovic, Bajraktarevic – Dedic, Dzeko şi Memic.
Cinci dintre aceştia începând aşadar şi deplasarea tur la Arena Naţională, în „11”-le Vasilj – Malic, Radeljic, Barisic, Kolasinac – Tahirovic, Sunjic, Gigovic – Demirovic, Dzeko, Dedic.
Ca grupări de provenienţă oaspeţii începând în Canada cu fotbalişti de la St. Pauli (30 ani) – Benfica (23), Schalke (29), Sassuolo (23), Atalanta (32) – PSV (21), Astana (24), Brondby (23), Viktoria Plzen (25) – VfB Stuttgart (28) şi aşadar „U” Cluj (27).
Avându-i rezerve la start pe Jurkas, Ziomislic, Mujakic, Hadzikadunic, Radeljic, Malic, Gigovic, Sunjic, Hadziahmetovic, Burnic, Alajlbegovic, Mahmic, Bazdar, veteranul Dzeko şi Tabakovic, marcator şi acesta contra României în toamnă dar rămas pe margine, aidoma veteranului.
Bosniacii fiind chemaţi în număr de 6 de la cinci grupări germane, trei de la tot atâtea italiene, câte 2 provenind de la cluburi din Austria, Cehia şi Croaţia iar unul fiecare din Anglia, Cipru, Danemarca, Elveţia, Kazakhstan, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Turcia şi unul de pe plan intern, portarul de rezervă.
De partea gazdelor, fără fundaşul stânga al bavarezilor Alphonso Davies, nerefăcut, Canada a început cu Crepeau (Orlando City, 32 ani) – Laryea (Toronto FC, 31), Cornelius (Marseille, 28), De Fougerolles (Dender / Belgia, 20), Johnston (Celtic, 27), Millar (Hull, 26), căpitanul Eustaquio (Los Angeles, 29), Koné (Sassuolo, 23), Buchanan (Villarreal, 27), Oluwaseyi (Villarreal, 26) şi Jonathan David de la Juventus, tot de 26 de ani, cei editaţi în bold şi-aşadar nu mai puţin de 9 începând şi-acum nouă luni la „Arena Naţională”.
Portarii St Clair de la Inter Miami şi Goodman de la engleza Barnsley, respectiv Jones de la Middlesbrough, Waterman (Chicago Fire), Bombito (Nice), Davies (Bayern), Sigur (Hajduk), Choiniere (Los Angeles), Shaffelburg (Los Angeles), Ahmed (Norwich), Osorio (Toronto), Saliba (Anderlecht), Nelson (Austin FC), Larin (Southampton) şi Promise David de la Union Saint-Gilloise începând pe bancă, Shaffelburg fiind trimis în teren pe aripa stângă iar în prelungiri şi decanul de vârstă Osorio nu doar pentru a ţine pasul tot cu 91 de selecţii cu Larin, ci poate, poate…
Bosniacii rămânând însă fideli acestui 1-1 „consacrându-i” şi la 18 noiembrie la Viena la finele grupei preliminare, şi la Cardiff respectiv Zenica împotriva Italiei în disputele de baraj, chiar şi sâmbăta trecută în ultima testare cu Panama în graniţele SUA, unde balcanicii se vor vedea întinşi şi mai mult şi de fusul orar, îndepărtându-se spre Pacific, de la sud la nord.
Mai întâi joi Elveţia de la amiază la Los Angeles.
Unde până atunci şi debutul celei de-a treia organizatoare, SUA, cu Paraguay în al patrulea meci al turneului final, tot vineri de la ora locală 18 în California la debutul Grupei D, la 6 ore după startul jocului de la Toronto dar noaptea în România, sâmbăta de la ora 4.
Ca pe vremuri, în altele mai bune, când „trezirea” era în creierii nopţii pentru alde SUA – România 0-1 cu Dan Petrescu marcator la US World Cup 1994.
Sâmbăta mai aducând Elveţia – Qatar în completarea „grupei canadiene” dar şi Brazilia – Maroc în Grupa C, iar apoi duminica Australia – Turcia în Canada în continuarea etapei I în Grupa D dar şi Haiti – Scoţia în „C” precum şi debutul altor europene, Germania cu Curacao şi Olanda contra Japoniei.
SUA aliniindu-se la start în zona Los Angeles cu Freese – Dest, Richards, Robinson, Ream, Freeman, Adams, McKennie, Tillman, căpitanul Pulisic şi Balogun, aleşi ai argentinianului Pochettino, iar Paraguay cu Gill – Alonso, Alderete, Gustavo Gomez, Caceres, Almiron, Bobadilla, Cubas, Diego Gomez, Enciso şi Sanabria.
