Nu s-au stins ecourile calificării României între cele 6 câştigătoare de grupe, alături de Spania, gazda Germania, Portugalia, Austria şi Anglia, în optimile turneului final UEFA Euro 2024, dar fazele eliminatorii bat deja la uşă începând de sâmbătă la ora 19 la Berlin, unde campioana continentală Italia îşi apără trofeul în faţa Elveţiei, ultima seară a întâlnirilor pentru intrarea în sferturi, cea de marţi, fiind inaugurată de „tricolori” de la ora 19 în compania unei triple vicecampioane a lumii, Olanda, înapoi pentru selecţionabilii lui Edward Iordănescu la München, scenă a de-acum memorabilului 3-0 de lunea trecută cu Ucraina.
Nu doar că s-au calificat la „Europene” de pe locul I în grupa preliminară, dar Stanciu&Co şi-au şi păstrat miercuri seară la Frankfurt am Main fotoliul fruntaş în Grupa E a turneului final, în fruntea seriei încă din minutul 29 al partidei inaugurale de pe Allianz Arena, unde căpitanul ardelean al naţionalei deschidea scorul, cu o scurtă alunecare direct pe locul 4 vreme de 13 minute în prima repriză a remizei de pe Rin cu Slovacia, 1-1 (1-1), până când Ianis Hagi, titularizat în premieră în Germania, a smuls un penalty acordat în baza tehnologiei VAR, iar Răzvan Marin a marcat pentru a doua oară după desprinderea contra ucrainienilor, de astă dată din penalty.
România în faţa unei campioane europene
Răsplata venind sub forma înscrierii României pe traseul campioanei continentale Italia şi a vicecampioanei Europei, Anglia, învinsă a Azzurrilor la lovituri de departajare în ultima finală din 2021, şi care s-ar putea reîntâlni în sferturi la Düsseldorf sâmbăta viitoare de la ora 19, în aceeaşi seară, dar de la ora 22, fiind programat la Berlin sfertul de finală punând faţă în faţă câştigătoarele întâlnirilor de marţi, România – Olanda de la ora 19 în Bavaria şi Austria – Turcia de la ora 22 la Leipzig.
Fără a mai fi întâlnit naţionale mari, mari mai recent la „Europene”, ci pe rând, cronologic, pe Elveţia şi Albania în 2016 în Franţa, iar luna aceasta pe Ucraina, Belgia şi Slovacia la actualul turneu final, România se revede în schimb marţi cu o reprezentativă de calibru mai ridicat, Olanda – campioană a Europei în 1988 tocmai în RFG, la ultimul turneu final cu 8 participante, după ce „Portocala mecanică” devenea medaliată cu bronz la nivel continental în 1976 şi triplă semifinalistă în acest cadru în 1992 – la unica reuniune cu 12 selecţionate, respectiv în 2000 şi 2004.
Care va să zică olandezii triumfau, şi tocmai în capitala Bavariei, pe 25 iunie 1988, 2-0 în ultimul act cu URSS, marcat de golurile lui Gullit şi Van Basten, în unicul turneu final european organizat până acum pe tărâm german.
Revedere la „Euro” după 16 ani, „tricolori” în 2008 cu Contra şi Codrea titulari contra Olandei
Şi spunem că „tricolorii” şi „Portocala Mecanică” se revăd la „Europene” pentru că seara de 17 iunie 2008 le aducea faţă în faţă la Berna la finele fazei grupelor turneului final, atunci după victorii clare ale batavilor, 3-0 (2-0) cu Italia şi 4-1 (1-0) cu Franţa, doar cu Sneijder marcator în ambele succese, respectiv după remize ale selecţionabililor lui Victor Piţurcă.
Înclinându-se în Elveţia după pauză cu 2-0 (0-0) şi fiind eliminaţi din competiţie de către câştigătorii detaşaţi ai grupei, desprinşi în capitala Ţării Cantoanelor prin Huntelaar şi Van Persie în minutele 54 şi 87, dar eliminaţi apoi la rândul lor în jocul imediat următor, din sferturi, de către ruşi, cu 1-3 în urma reprizelor de prelungiri.
Mai nou, din 2016, „Europenele” cu 24 de naţionale prevăd şi optimi, penultima a ediţiei 2024 fiind marţi de la ora 19 între selecţionate întâlnindu-se aşadar până acum la turneul final continental doar în urmă cu 16 ani la finele fazei grupelor, românii în alcătuirea Lobonţ – Raţ, Ghionea, Tamaş, Contra – Mutu, Chivu – cpt., Codrea (minutul 72, Dică), Cociş, Nicoliţă (82, Petre) – Marius Niculae (59, Daniel Niculae), rezerve rămânându-le Popa, Stăncioiu – Marica, Săpunaru, Moţi, Cristea şi Radu.
Olanda depăşea atunci România cu Stekelenburg – De Cler, Bouma, Heitinga – cpt., Boulahrouz (minutul 58, Melchiot) – Robben (61, Kuyt), Engelaar, Van Persie, De Zeeuw, Afellay; Huntelaar (83, Vennegoor of Hesselink), rezerve fiind Van der Sar, Timmer, Ooijer, Mathijsen, Van Bronckhorst, Van Nistelrooy, Sneijder, De Jong şi Van der Vaart.
„Portocala mecanică” şi a treia oară vicecampioană mondială, acum 14 ani
Doar 2 ani mai apoi, Olanda devenea şi pentru a treia oară vicecampioană mondială, pierzând în 2010 în Africa de Sud şi a treia finală cu trofeul pe masă, 0-1 în faţa Spaniei, în completarea rateurilor din 1974 şi 1978 pe terenul organizatoarelor turneului final al C.M., RFG respectiv Argentina, vest-germanii depăşind „Portocala mecanică” tocmai în capitala Bavariei, cu 2-0 după deschiderea scorului încă din primul minut.
Tot felul de amintiri aşadar de la München pentru selecţionata Oranje, ajunsă şi în alte semifinale ale Campionatului Mondial, în 1998 ocupantă a locului 4 în Franţa, în 2014 medaliată cu bronz pe 3 în Brazilia.
Fără ca Olanda, cu Van Gaal şi pentru a treia oară blitz la cârmă, august 2021 – decembrie 2022, în urma intervalelor 2000-2001 şi 2012-2014, să fie deloc departe de o altă semifinală a Cupei Mondiale şi în urmă cu nici 2 ani în Qatar, unde Kody Gakpo înscria în fiecare din meciurile neînvinse ale grupei pe care o câştiga în faţa unor naţionale non-europene, Senegal, Ecuador şi tocmai selecţionata gazdă, trecând apoi şi de SUA în optimi, cu 3-1, dar părăsind competiţia la lovituri de departajare, cu 3-4 în faţa viitoarei campioane a lumii Argentina, a cărei egală fusese vreme de 120 de minute, 2-2 (0-1) prin „remontada” lui Weghorst din minutele 83 respectiv cel de-al 11-lea de prelungiri, replică la golurile lui Molina şi Messi, acesta din penalty în minutul 73.
Weghorst avea a şi înscrie de la punctul cu var, imitându-l pe Koopmeiners şi fiind imitat apoi de De Jong, insuficient însă după ce Van Dijk şi Berghuis rataseră primele două execuţii.
Koeman, campionul continental din teren în echipa ideală a Euro 1988 în RFG, succesor din 2023 al lui Van Gaal
Şi totuşi, „Portocala mecanică” aluneca la „Mondialul” arab de pe un mare cal alb, viitor campion al lumii, olandezii revenind astfel după o perioadă mai puţin fastă, în care nici nu se calificau la turnee finale consecutive, cel european din Franţa, în 2016, şi cel mondial din Rusia, în 2018.
Ani mai puţin rodnici cu Guus Hiddink, Danny Blind, interimarul Fred Grim şi Dick Advocaat pe rând la timona naţionalei, urmaţi din februarie 2018 de cel care va sta marţi seară pe banca tehnică în jocul cu România, Ronald Koeman, revenit atunci în premieră în fruntea staff-ului tehnic din care mai făcea parte şi ca asistent al lui Hiddink în 1997-1998, inclusiv la „Mondialul” francez.
Fostul mare internaţional olandez antrena „Portocala mecanică” până în august 2020, inclusiv în finala Nations League pierdută în iunie 2019 la Porto în faţa lusitanilor cu 1-0, şi iată-l revenit la timonă de la începerea anului trecut, imediat după „Mondiale”, succesor al lui Van Gaal, aşa cum la rândul său era succedat din 2020 de Lodeweges, ulterior Frank de Boer.
Oranje având aşadar pe bancă un antrenor campion european ca jucător cu „Portocala mecanică” în 1988 la chiar singurul turneu final continental de până acum pe tărâm german, într-un an în care Koeman câştiga şi „tripla” cu PSV Eindhoven, campionat – Cupa Olandei – Cupa Campionilor Europeni, fost remarcabil fotbalist cu un şut potent, reactivat în spaţiul tehnic de la începutul anului trecut, 2023, după o pauză de peste 12 luni, în urma demiterii sale în octombrie 2021 de la cârma Barcelonei.
Iar sângele apă nu se face, Ronald Koeman avându-l alături pe bancă pe nimeni altul decât fratele său Erwin, actualmente asistent la naţionala al cărei tricou portocaliu îl îmbrăca la rândul său peste ani.
Fraţii Koeman încercând acum a depăşi nivelul atins la precedentul UEFA Euro 2021 de Frank de Boer, în nici un an la timona Oranje, cu care părăsea competiţia în faza optimilor de finală.
Ajuns la 61 de ani, Ronald Koeman, care a jucat la toate „cele 3 mari” din Eredivisie, în ordinea Ajax, PSV Eindhoven, Feyenoord, în culorile căreia revenea în Olanda după o cea mai consistentă statornicie între 1989 şi 1995 la Barcelona, devenea cu catalanii cvadruplu campion în La Liga dar şi câştigător în premieră pentru clubul blau-grana a Cupei Campionilor Europeni la chiar ultima ediţie a acesteia înaintea relansării întrecerii drept Champions League, ba chiar marcator din lovitură liberă al unicului gol din reprizele de prelungiri ale finalei din 1992, 1-0 pe Wembley cu Sampdoria Genova.
Olanda lui De Boer „zbura” de la Euro 2021 în optimi, împinsă de cehi
Un palmares remarcabil, căutând a şi-l îmbogăţi pe banca naţionalei, după ce la optimile „Europenelor” din 2021 olandezii cu Frank de Boer selecţioner cedau cehilor cu 2-0 la Budapesta în 27 iunie 2021, Holes şi Schick înscriind în minutele 69 şi 80 pentru central-europenii eliminaţi apoi în sferturi cu 1-2 (0-2) de Danemarca.
De astă dată, olandezii nu exclud posibilitatea revanşei în faţa austriecilor care i-au învins marţi la finele fazei grupelor, eventualitate la ora sferturilor de finală, însă doar în cazul în care „tricolorii” României şi Turcia vor fi de-acord.
În tot cazul, dacă România şi-a adjudecat grupa preliminară iar acum cea de la „Europene”, Olanda s-a aliniat în Germania doar pe post de cap de serie al urnei a treia valorice, în urma unei a doua calificări consecutive tot de pe locul 2 în preliminariile continentale, cedând Franţei cu 1-2 în octombrie 2023 la Amsterdam, iar ulterior tot cu 2-1 şi nemţilor într-un amical în martie anul curent la Frankfurt am Main.
Oranje a recapitulat cu spor luna aceasta la Rotterdam, 4-0 atât cu Canada cât şi cu Islanda, însă rezultatele meciurilor amicale se dovedesc a fi şi înşelătoare, caz cert al României în anul în curs, depăşită la Madrid de columbieni şi egală fără gol luna aceasta în capitală cu Bulgaria şi Liechtenstein.
„Galbenii” lui Edward Iordănescu au lăsat într-adevăr golurile la păstrare pentru UEFA Euro 2024, înscriindu-le atunci când conta nespus de mult, lunea trecută împotriva Ucrainei, pe gazonul münchenez pe care îi aşteaptă şi revederea cu Olanda.
Aflată la a unsprezecea participare la „Europene”, lipsind aşadar în 2016, faţă de cele 6 prezenţe ale României, absentă în 2021, când olandezii defilau în grupă, 3-2 (0-0) cu Ucraina, 2-0 (1-0) cu Austria şi 3-0 (1-0) cu Macedonia, Depay stabilind de fiecare dată scorul primei reprize.
Cu alte cuvinte, şi batavii începeau „Europenele” trecute prin a înscrie de 3 ori ucrainienilor, însă, drept semn al unui eventual recul în timp, au alunecat de la stadiul de învingători în 2021 ai austriecilor, în iunie 2021 la Amsterdam prin golurile lui Depay şi Dumfries în minutele 11 – din penalty, şi 67, la cel de învinşi ai acestora, marţi – foto.
Weghorst, rezerva cu golul victoriei şi pasa de gol
Chiar şi aşa, Olanda s-a strecurat în optimi cu cel mai bun bilanţ, la egalitate perfectă cu Georgia, 3 1 1 1 4-4 4 puncte, între ocupantele locului 3 în grupe, cu 4 puncte şi linia de clasament 3 1 1 1 3-3 calificându-se şi Slovacia din Grupa E, în compania României.
Având aşadar din nou în faţă o naţională din Benelux, după ce „tricolorii” jucau sâmbăta trecută cu belgienii desprinşi încă din minutul 2, 2-0 pentru „Dracii roşii”, în cele din urmă Stanciu şi compania conturând un bilanţ extrem de similar celui al olandezilor, însă de pe locul I, 3 1 1 1 4-3.
Olandezii sfârşind pe 3 deşi abordau runda finală de marţi de pe primul loc în grupă, însă, dat fiind înfrângerea cu 2-3 cu Austria, doar Turcia a încasat în cele 3 meciuri din serii mai multe goluri (5) decât elevii fraţilor Koeman.
Dintre care „cormoranul” Gakpo şi Weghorst întorceau scorul la Hamburg în minutele 29 şi 83 ale debutului împotriva Poloniei, pentru care Buksa deschidea scorul cu capul după un corner în minutul 16, acelaşi Gakpo mai încercând încă de 5 ori poarta până la pauză, cel mai mult în cazul unui jucător olandez la un turneu final european din 1980 încoace.
Rezerva care aducea egalarea de la 0-2 în Qatar cu Argentina, Wout Weghorst, înscriind golul victoriei contra polonezilor la doar două minute şi 18 secunde după intrarea în joc în ultimele nici 10 minute, cel retrogradat din elita engleză cu Burnley, fost şi la Manchester United, fiind servit de Ake şi punctând pentru a şaptea oară în 11 selecţii în portocaliu.
Depay, lider al reuşitelor Oranje din actualul lot
Altul fiind aportul celui de-al doilea cel mai prolific marcator din istoria naţionalei Olandei, colegul său de lot pe sol german Memphis Depay, la 46 de reuşite în 95 de apariţii până la 30 de ani, depăşit la capitolul goluri marcate în portocaliu doar de Van Persie, „rotund” la 50, completaţi fiind de Huntelaar cu 42, Kluivert cu 40, Bergkamp cu 37, van Nistelrooy cu 35, în top 10 şi legendarul mult regretat Johan Cruyff, cu 33.
Nume sonore de calibru major din istoria fotbalului olandez, onorantă fiind postura României de a reînnoda întâlniri şi cu naţionale mari, mari, precum de exemplu la unicul turneu final european la care „tricolorii” mai depăşeau faza grupelor, în 2000 în Belgia şi… Olanda, unde dădeau de Germania, Portugalia, Anglia dar şi Italia, revăzută în 2008 la turneul helvet-austriac, atunci şi în compania olandezilor şi a Franţei, reîntâlnită pe terenul acesteia la inaugurarea UEFA Euro 2016.
La zi, România revede Olanda într-un moment aşa şi-aşa al portocaliilor descinşi în ţara vecină şi cu 7 selecţionabili care au schimbat deja prefixul, în „3”, veteranul Blind având 34 de ani şi cele mai multe selecţii din actualul lot, 107, Vijnaldum 33 de ani şi o legitimare în fotbalul arab, cu al doilea cel mai ridicat număr de apariţii în efectivul pentru „Europene”, 96, precum Robben, iar căpitanul Virgil van Dijk şi de Vrij câte 32 de ani şi 71 respectiv 67 de selecţii.
„Rezerva de aur” Weghorst are 31 de primăveri, precum portarul de rezervă Flekken, iar golgheterul all-time din actuala componenţă, Depay, cum spuneam, 30 de ani.
Verbruggen, cel mai tânăr portar de la „Europene” după 60 de ani
La polul opus, din generaţia 2003, mezinul din câmp este Xavi Simons, legitimat tocmai la un club german, RB Leipzig, pe când chiar cel mai tânăr selecţionabil al Olandei la Euro 2024 este tocmai portarul, care, la 21 de ani şi 303 zile, a devenit cel mai tânăr goalkeeper care să apară la „Europene” de la José Ángel Iribar la 21 de ani şi 108 zile în 1964, la doar a doua ediţie din cele 17 ale competiţiei.
Este vorba despre Bart Verbruggen, de la Brighton and Hove Albion, îu unsprezecele de start al victoriei cu Polonia, alături de Dumfries, De Vrij, căpitanul Van Dijk, Aké (minutul 87, Van de Ven) – Schouten, Reijnders, Veerman (62, Wijnaldum)- Simons (62, Malen), Depay (81, Weghorst), Gakpo (81, Frimpong).
Intrând care va să zică pe final nu doar marcatorul Weghorst, ci şi coechipierul lui Radu Drăguşin la Tottenham Hotspur, un alt fundaş, Van de Ven, tot printre cei mai tineri olandezi la „Europene”, la 23 de ani – precum Geertruida, Zirkzee şi Frimpong, şi mai „proaspeţi” fiind Brobbey, Gravenberch şi Maatsen, tocmai achiziţionat vineri de Aston Villa de la Chelsea, după primăvara petrecută în Bundesliga la Borussia Dortmund.
De fapt, cluburi mari şi puternice în dreptul selecţionabililor lui Koeman, cu campioni la zi în Serie A, şi anume De Vrij şi Dumfries cu Internazionale, în Bundesliga – şi anume Frimpong cu Bayer Leverkusen, de Ligt fiind la ex-campioana Bayern, respectiv în Premier League, Ake, de la Manchester City, cel mai mare fiind şi contingentul batav din Anglia, cu 9 componenţi, cei mai mulţi de la Liverpool FC, în frunte cu fundaşul căpitan van Dijk, completat de Gakpo şi Gravenberch în avanposturile „cormoranilor” preluaţi tocmai de către un… olandez, Arne Slot, sosit de la Feyenoord.
Club din Rotterdam asigurând 2 „recruţi” lotului, precum rivalii de la PSV Eindhoven dar şi Ajax, pe Bergwijn şi Brobbey.
Tot din Bundesliga spunând prezent Malen, de la Borussia Dortmund, iar din Serie A şi Reijnders de la AC Milan, veteranul Blind prinzând podiumul în La Liga cu Girona.
Cu 3 intrări ca rezervă, Wijnaldum chiar l-a egalat marţi la selecţii pe Robben: 96
Iar apropo de Daley Blind, este unicul deţinător a peste 100 de selecţii pentru Oranje din actualul lot, cu 107, depăşit doar de recordmanul Sneijder, cu 134, portarul van der Sar (130), ex-selecţionerul Frank de Boer cu 112 şi van der Vaart cu 109, pe când în „clubul 100” mai sunt înscrişi deja van Bronckhorst, Kuyt, Van Persie şi Cocu.
Alţi ani, alte nume, unul singur fiind înlocuit de la un meci la altul în formula de start, de la acel 2-1 cu Polonia la 0-0 peste 5 seri 0-0 la Leipzig cu Franţa, şi anume Frimpong, campion al Bundesligii intrând pe final contra balticilor, în locul lui Veerman, jucând 62 de minute, cât era 1-1 cu roş-albii fără Lewandowski.
Remiza albă a anihilării reciproce cu Franţa, într-un joc cu defensivele la putere, a fost semnată de olandezi cu Verbruggen – Dumfries, De Vrij, Van Dijk – cpt., Aké – Schouten (minutul 73, Veerman), Simons (73, Wijnaldum), Reijnders- Frimpong (73, Geertruida), Depay (79, Weghorst), Gakpo, aşadar cu o triplă modificare pentru ultimele 17 minute.
În descrescendoul victorie, remiză, înfrângere, marţi Olanda a egalat de două ori în repriza a II-a a disputei cu Austria, mai întâi prin Gakpo în minutul 47, apoi prin Depay în minutul 75, cu preluare şi şut după ce era servit tocmai de Weghorst, abia intrat în minutul 72, când gluma se îngroşase pentru batavi.
Iniţial, Maler trimitea în propria poartă deja în minutul 6, iar austriecii preluau din nou conducerea şi prin Schmid tot în primul sfert de oră, dar al reprizei secunde, cu capul, 2-1 pentru cei din ţara alpină în minutul 59 – când era semnat golul cu numărul 900 din istoria „Europenelor”, cel al triumfului trupei lui Rangnick, potenţială oponentă a României în sferturi, fiind realizat de Marcel Sabitzer în minutul 80.
Koeman a utilizat 18 jucători la „Euro”, din care 14 titularizaţi, integralişti fiind tânărul portar şi fundaşii centrali De Vrij şi Van Dijk
3-2 Austria şi o etichetă dinspre Olanda pe seama eşecului Oranje în Germania, „dezgustătoare”, învinşi fiind Verbruggen – Geertruida, De Vrij, Van Dijk, Aké (minutul 65, Van de Ven) – Reijnders (65, Wijnaldum), Schouten, Veerman (35, Simons) – Malen (72, Weghorst), Depay, Gakpo.
De remarcat fiind aşadar că Ronald Koeman îl retitulariza pe Veerman şi îi titulariza în premieră pe Geertruida şi Malen.
Rezultând întâia înfrângere a Olandei în ultimele 12 meciuri jucate în faza grupelor la turnee finale majore, grupe în care semna 11 succese şi două remize, ultimele sale eşecuri în acest cadru datând din iunie 2012 la Harkov, la „Europene”, la limită pe rând cu Danemarca, Germania şi Portugalia, 1-2 (1-1) de la 1-0 pe „Metalist” prin van den Vaart respectiv „dubla” lui Ronaldo.
Ce va face Koeman în faţa lui Iordănescu jr.?
De văzut marţi seară, cert fiind că fostul căpitan al Olandei la „Mondialul american” din 1994, an în care devenea golgheter al ediţiei 1993/4 al Champions League, era nominalizat în echipa ideală a turneului final UEFA Euro 1988 din RFG, competiţie al cărei trofeu îl cucerea tocmai în capitala Bavariei.
Koeman înscriind de 14 ori pentru Olanda în 78 de selecţii şi preluând-o în premieră ca principal în perioada 2018-2020 după absenţa batavă din Rusia, revenind din nou din 2020 şi la cârma Barcelonei, aşadar în aceeaşi ordine în care îşi şi începea cariera de antrenor ca secund asistent, în 1997-8 la naţionala „Portocalei mecanice”, în 1998/9 la Barcelona. Ulterior în premieră principal cu începere din 2000 în ţara natală, la Vitesse Arnhem, pe când „tricolorii” cu Gică Hagi în componenţă erau „în zonă” la „Europene”, antrenor principal la un alt club olandez ajungând şi la AZ Alkmaar.
Dar bineînţeles şi la marile Ajax Amsterdam, 4 sezoane la rând în noul mileniu, respectiv ulterior PSV Eindhoven – unul singur, dar şi Feyenoord Rotterdam – 3 ediţii, pe Ajax şi PSV antrenându-le în aceeaşi ordine în care a şi jucat pentru cele două, cu treceri şi pe băncile tehnice ale Benficăi, Valenciei şi prim-divizionarelor engleze Southampton şi Everton.
„Tricolorii” aşadar într-o companie cât se poate de selectă, o şcoală de renume a fotbalului mondial, în căutarea propriului făgaş spre faze înalte, după optimile Euro 2021 şi sferturile „Mondialului” din toamna lui 2022.
Palmaresul, de partea Olandei, ultimele ţâşniri spre locul 1, de partea ambiţionaţilor „tricolori”.
La a doua apariţie în fazele eliminatorii la „Europene” – ridicaţi aşadar la înălţimea momentului, după acel 0-2 în sferturile din 2000 cu Italia, Hagi încasând atunci cartonaşul roşu, acelaşi 0-2 înregistrându-se şi sâmbăta trecută cu vecinii olandezilor, belgienii, eşec trecut totuşi cu bine de Stanciu&Co sub forma remizei smulse Slovaciei.
România, 4 integralişti la Euro din 13 titularizaţi, 19 jucători utilizaţi
Una peste alta, Edward Iordănescu a titularizat la „Europene” 13 jucători dintre care 4 integralişti, şi anume portarul veteran Niţă, în pragul a 37 de primăveri, respectiv fundaşii centrali Burcă şi Drăguşin precum şi cel stânga Bancu, în vreme ce pe flancul defensiv drept Raţiu a lipsit doar din minutul 90 al eşecului cu Belgia.
În total, Iordănescu a utilizat 19 componenţi la turneul final, pe lângă cei 5 enumeraţi mai sus, omniprezenţi în blocul defensiv, evidenţiindu-se în special ca minute jucate căpitanul Nicolae Stanciu, scos doar în minutul 87 al succesului cu ucrainienii, şi dublul marcator tot din linia mediană Răzvan Marin, înlocuit doar 4 minute la finele remizei de miercuri.
Iar timişoreanul Marius Marin a lipsit de pe teren doar în ultimul sfert de oră al victoriei cu Ucraina respectiv în ultimele 22 de minute împotriva Belgiei, lista celor 9 titulari meci de meci fiind completată de Drăguş, înnlocuit totuşi de fiecare dată, în ultimul sfert de oră, 9 minute respectiv 24 de minute, în două cazuri de orădeanul Puşcaş, cel mai puţin de Alibec.
Cu câte două titularizări, Man în primele două partide, din care în prima era schimbat în minutul 62, respectiv Coman în primul şi al treilea joc, fiind înlocuit în minutele 62 respectiv 58, Man mai intrând şi miercuri din minutul 66 în locul lui Ianis Hagi, cel care-l substituia contra ucrainienilor.
O titularizare şi-n dreptul lui Hagi, până-n minutul 66 miercuri, după ce în primele două meciuri intra pentru 28 respectiv 22 de minute, dar şi a lui Mihăilă în faţa Belgiei, dar şi înlocuit fiind din minutul 68, după ce contra ucrainenilor juca din minutul 62.
Dintre rezervele fără titularizare, timişoreanul Sorescu a intrat cel mai mult, miercuri 32 de minute, după debutul din minutul 90 împotriva belgienilor, iar Puşcaş miercuri încă din minutul 66, iniţial pe Allianz Arena în ultimul sfert de oră, tot de două ori în aceleaşi meciuri şi fundaşul Rus, pentru un sfert de oră respectiv 4 minute.
O dată intrând Olaru, 22 de minute în faţa Belgiei, Alibec pentru 9 minute în acelaşi joc iar Racoviţan în ultimele 3 ale triumfului cu Ucraina.
Pentru conformitate, România a început UEFA Euro 2024 cu Niţă – Raţiu, Drăguşin, Burcă, Bancu – Răzvan Marin, Marius Marin (minutul 75, Rus), Stanciu – cpt. (87, Racoviţan) – Man (62, Hagi), Drăguş (75, Puşcaş), Coman (62, Mihăilă)
Îl continua cu un eşec în alcătuirea Niţă – Raţiu (minutul 90, Sorescu), Drăguşin, Burcă, Bancu – Marius Marin (68, Olaru) – Man, Răzvan Marin, Stanciu, Mihăilă (68, Hagi) – Drăguş (81, Alibec).
Remiza conservând locul I fiind conturată cu Niţă – Raţiu, Drăguşin, Burcă, Bancu – timişoreanul Marius Marin – Hagi (minutul 66, Man), Răzvan Marin (86, Rus), Stanciu – cpt., Coman (min. 58, timişoreanul Sorescu) – Drăguş (66, Puşcaş).
Până una, alta, sâmbătă de la orele 19 respectiv 22 Elveţia – Italia şi Germania – Danemarca, apoi duminică de la aceleaşi ore Anglia – Slovacia şi Spania – Georgia, luni urmând Franţa – Belgia şi Portugalia – Slovenia.
Spre meritul său, România n-a sfârşit aşadar în calea vicecampioanei mondiale la zi Franţa – campioană a lumii în 2018 şi egală la zero săptămâna trecută Olandei, şi nici a Angliei, cu care vor da piept Belgia respectiv Slovacia, „tricolorii” având în schimb de-a face cu o triplă vicecampioană mondială, ultima dată acum 14 ani.
De urmărit.
