Neînvinsă în preliminariile de calificare, România nici n-a învins marţi şi vineri în repetiţiile din Ghencea înaintea turneului final UEFA Euro 2024, remizând alb cu Bulgaria şi Liechtenstein, iar rezultatul de egalitate cu oaspeţii din principatul alpin a adus cu sine, în chiar ultima zi, termen limită de anunţare a lotului oficial pentru campionatul continental din Germania, componenţa convocatorului desemnat de selecţionerul Iordănescu jr., cu 2 „supravieţuitori” ai precedentei participări „tricolore” la acest nivel, şi anume „veteranul” în câmp Alibec şi liderul selecţiilor din actuala alcătuire, ardeleanul Nicolae Stanciu, implicaţi şi-n urmă cu 8 ani în efectivul lui Anghel Iordănescu.
Codaş al grupei la UEFA Euro 2016 în Hexagon, după ce Stancu egala din penalty dar „tricolorii” cedau cu 2-1 (0-0) în minutul 89 gazdei Franţa, iar tot Stancu deschidea scorul tot din penalty şi pe cealaltă arenă pariziană însă Elveţia egala în minutul 57, 1-1 (1-0), eliminarea survenind ca urmare a reuşitei albanezului Sadiku în minutul 43, 0-1, aşa încât România nu trecea de prima fază a turneului final de aceeaşi manieră precum Austria, Cehia, Rusia şi Suedia, adică prin a smulge un singur punct, pe când absolut nici unul apăsa ieşirea din scenă a Ucrainei.
Tocmai primul adversar al României la Euro 2024, mai exact la München, luni 17 iunie de la ora 16, nedumerirea fanilor „tricolorilor” ţinând de acel „dacă”, şi anume dacă naţionala a lăsat marcarea golurilor pentru întâlnirile oficiale, fără a le înscrie săptămâna aceasta la Bucureşti mai modestelor Bulgaria şi Liechtenstein.
În schimb, după reacţia destulor spectatori ai acestor două amicale de pregătire, contrariaţi de prestaţia reprezentativei, era evident că aşteptările ţineau de alte sfere, iar acum, dezamăgiţi, n-ar crede că golurile au fost păstrate pentru turneul final.
Însă, ceea ce nu înţeleg mulţi ţine de faptul că asta-i tot ce poate da mai bun la ora actuală decăzutul fotbal românesc, iar ca urmare aşteptările ar trebui să fie rezonabile, limitări drept consecinţă a minusurilor din „sistem” pe care le-am tot enumerat repetitiv în deceniile postdecembriste.
Hiba nefiind la selecţionabili şi cei care i-au ales, „oglinzi” fisurate pe scena internaţională ale „sistemului” în sine, ci la metehnele structurale înrădăcinate ale unui fotbal intern sistematic căpuşat, putrezit şi în consecinţă secătuit. Şi care atât mai are de oferit în condiţiile date.
Fără ca rădăcina răului să poată fi retezată prin vorbele sforăitoare de la pupitrul Adunării Generale a FRF.
Adjudecarea fără înfrângere a calificării, uitându-se însă din ce grupă facilă s-au obţinut biletele pentru Germania, a realimentat aşteptările multora, iar remizele albe acasă cu naţionale abordabile au părut drept rateuri, pierzându-se din vedere aspectul cheie că deficienţele de fond ale fotbalului intern au rămas aceleaşi, oricât s-a străduit FRF să transforme Adunarea Generală de săptămâna aceasta într-un soi de moment „sărbătoresc”, nefiind prea multe de „sărbătorit”.
Iar diferenţa între vorbe şi fapte a fost ca de-obicei mare, dar şi cu manifestare foarte rapidă, parte bună a lucrurilor, doar la ora unor jocuri amicale.
În urma cărora Iordănescu jr. a anunţat componenţa lotului, anunţ lăsat pe ultima zi, de parcă ar fi şi avut multe alte variante de cântărit în prealabil, nefiind de fapt cazul. Căci fondul de jucători este limitat în plan valoric şi calitativ, efect al atâtor cutume din „sistem”, asupra cărora nu mai are absolut nici un rost a insista.
Fiind în schimb vremea celor surâzându-le, ca urmare a necunoaşterii datelor problemei, a se lăsa duşi de val.
De unde şi contrarierea la un 0-0 cu Liechtenstein, semnat de Moldovan – Sorescu, Drăguşin, Mogoş (minutul 58, Bancu), Racoviţan – Cicâldău (58, Stanciu), Olaru (76, Drăguş), Hagi – cpt. (65, Man), Şut (58, Marius Marin), Coman (65, Mihăilă), Puşcaş, în vreme ce Niţă, Târnovanu, Sava – Raţiu, Nedelcearu, Grameni şi Bîrligea le-au rămas rezerve.
Care va să zică, dintre cei mai experimentaţi „tricolori”, cu cele mai multe selecţii din actualul colectiv, căpitanul de regularitate Nicolae Stanciu a fost introdus ca parte a unei triple schimbări pentru ultima jumătate de oră, Răzvan Marin n-a fost implicat vineri seară, nici veteranul „în câmp” Alibec, pe când Cicâldău i-a lăsat locul lui Stanciu în cursul părţii a doua iar doar George Puşcaş a fost integralist în avanposturi.
Parcurgând lotul convocat, se observă cu uşurinţă că ponderea selecţionabililor din campionatul intern e minoritară, reprezentând puţin peste un sfert din efectiv, 7 din 26 dintre care 4 de la noua campioană FCSB, 2 de la campioana până în 2022 CFR Cluj şi Bancu de la surogatul Universitatea Craiova, adică strict de la ocupantele podiumului SuperLigii în această ordine, ceea ce spune indirect destule despre lipsa de competitivitate în general a primei scene din Carpaţi.
Sărind lesne în ochi şi ceea ce se ştie deja de ani buni, că grupările străine la care sunt legitimaţi „tricolorii” din crema cremelor fotbalului mioritic sunt pe de-o parte şi în general mai degrabă oarecare, de pluton în competiţiile interne ale ţărilor lor, iar pe de altă parte, pe post de excepţii care confirmă regula, gen Atletico Madrid ori Tottenham Hotspur, angajatori nu prea axaţi pe titularizarea românilor din alcătuire.
Se cam freacă binişor banca de rezerve, iar dacă se joacă, se joacă pentru trupe „de umplutură” în compoziţia competiţională a respectivelor întreceri. Cel mai bun exemplu oferindu-l al doilea cel mai numeros bloc al „tricolorilor” din lot, cel al „italienilor”, nu mai puţin de 6 convocaţi, dar numai cu Răzvan Marin – al doilea cel mai adesea convocat dintre cei 26 pe lista lui Iordănescu jr., cu 55 selecţii, implicat în Serie A cu Empoli, cu care a scăpat de retrogradare la un singur punct, prima deasupra liniei salvatoare.
În rest, Man şi Mihăilă au tras doar la revenirea cu succes a Parmei din Serie B, Nedelcearu încheind pe 6 cu Palermo, la 14 puncte în urma podiumului scenei secunde şi cedând apoi tur-retur veneţienilor în semifinalele play-off, timişoreanul Marius Marin pe locul 13 cu Pisa iar vârful George Puşcaş pe 17 cu Bari, pe locul secund de baraj pentru evitarea retrogradării în Serie C.
Ori din alte competiţii ale federaţiilor consacrate şi consolidate provin prea puţini „tricolori” selecţionabili, şi anume tânărul fundaş Drăguşin de la Tottenham Hotspur, cu care s-a calificat în Europa League fără ca londonezii să fi avut pe cap în ediţia recent încheiată şi prezenţa în eurocupe, dar pentru care mai degrabă n-a jucat după ce făcea trecerea la „bleumarinii” din capitală în plin sezon, respectiv portarul Moldovan, cooptat de Atletico Madrid de la Rapid „la număr”, ca variantă acoperitoare, precum şi fundaşul Raţiu, scăpat cu Rayo Vallecano de la retrogradarea din La Liga tot de pe ultimul loc salvator, poziţie mai bună pentru Deportivo Alaves, la care Ianis Hagi, căpitan în premieră vineri, a ajuns mai degrabă ca surplus insuficient corespunzător necesităţilor lui Glasgow Rangers.
În rest însă, peste o treime dintre convocaţi, 9 din 26, provin de la cluburi din campionate mai modeste valoric, trei din fotbalul arab, în frunte cu Nicolae Stanciu, tot 3, printre care şi timişoreanul Deian Sorescu, de la gruparea turcă Gaziantep, clasată în a doua jumătate ierarhică, pe când Cicâldău abia s-a salvat cu Konyaspor de la retrogradare, tot de pe ultima treaptă la dispoziţie, iar câte unul din Cipru respectiv Polonia.
Nu prea încurajator, nu-i aşa?
Motiv pentru care „tricolorii” chiar ar merita a fi scutiţi de huiduieli din tribunele din Ghencea, pentru că la urma urmelor acesta este fondul real de jucători, în plan valoric şi calitativ limitat, al „producţiei” fotbalului românesc în forma sa cu inconştienţă căpuşată postdecembrist şi mai vârtos de către „sistem”, neavându-şi rostul comparaţiile de exemplu cu convocatorul Belgiei, axându-se pe 9 „recruţi” din fotbalul englez.
Fiind de-ajuns a parcurge convocatorul vecinilor de la nord, în galben-albastru, pentru a trece în revistă nume ale cluburilor de provenienţă precum… Real Madrid ori Benfica, dar şi Valencia, iar din Albion londonezele Arsenal şi Chelsea, altfel şi Everton ori Bournemouth.
Şi existând bineînţeles grupări străine care au achiziţionat altfel de jucători decât cei români pentru a trage la podium şi nu la evitarea retrogradării, caz de exemplu al Gironei, cu duoul ucrainean Dovbyk – Tsyhankov. Până şi în fotbalul italian, ierarhic vorbind, reprezentantul galben-albaştrilor convocat la lot, Malinovskyi, a prins o clasare mai valoroasă cu Genoa 1893, pe 11, decât oricare dintre membrii sextetului „tricolor”. Elevi de-ai lui Rebrov fiind şi prin Austria, la LASK Linz, ori Belgia, la Westerlo, pe când jumătate plus unu, 14 din 26, la 4 cluburi din competiţia internă a statului bananier eşuat sub conducerea marionetă şi nazificată a intereselor externe, mai exact câte 6 fiecare de la Dinamo Kiev şi Shakhtar Donetsk.
Cât despre slovaci, ultimii adversari ai românilor în faza grupelor, au doar 3 convocaţi din propriul campionat – 2 de la Slovan Bratislava şi unul de la Spartak Trnava, dar mai mulţi din întrecerea vecinilor cehi – 4, iar în majoritatea lor din alte 8 competiţii europene, cei mai numeroşi, 6, fiind legitimaţi la grupări italiene, 3 în Germania, câte 2 în Anglia şi Olanda, iar nimeni altul decât căpitanul Skriniar la PSG.
Tot atâtea motive pentru a se deduce că, fie şi calificaţi în această versiune fotbalistică a „Eurovisionului” în format XXL cu cel puţin 8 naţionale „de umplutură” la UEFA Euro 2024, dacă nu chiar 12 în comparaţie cu componenţa numerică mai adecvată, de 12, de la „Europenele” suedeze din 1992, „tricolorii” pot fi mai mult decât măguliţi şi flataţi că se află şi ei în cadru, de unde că aşteptările ar trebui să fie realiste.
România neavând într-adevăr nimic de pierdut şi putându-se la o adică bucura din plin dacă va furniza cumva surpriza, ceea ce n-ar fi nicidecum exclus, sub forma depăşirii fazei grupelor, pe când, dacă apăsarea aşteptărilor va constitui factorul dominant, într-o notă nerealistă, atunci şi dezamăgirea indusă de iluziile spulberate va fi cam mare.
Fiind vorba despre un colectiv care a cam pierdut deja în bloc trenul marii performanţe, raportat la faptul că majoritatea componenţilor au împlinit măcar 26 de ani, timp în care n-au excelat neapărat la cluburile pe la care au jucat şi nu prea, minoritari fiind cei cu vârste inferioare, câte 5 fiecare la 24 respectiv 25 de ani, plus mezinul Drăguşin.
Acestea fiind zise, în planul selecţiilor acumulate, doar unul dintre jucătorii trecuţi de 30 de ani, căpitanul Stanciu, a atins „borna” celor 70, cu 55 mândrindu-se Răzvan Marin, iar cu 42 atacantul Puşcaş şi cu câte 37 Cicâldău şi veteranul „din câmp” Alibec. Unul dintre cei 15 marcatori din lot al totalului de 63 de goluri înscrise de actualii selecţionabili la naţională de-a lungul anilor, cu căpitanul Stanciu lider, autor a 14 reuşite.
N-au mai adăugat săptămâna aceasta la Bucureşti, întrebarea fiind dacă le-au păstrat pentru întâlnirea ucrainienilor şi-apoi a Belgiei sâmbătă 22 iunie la Köln, de la ora 22, ulterior miercuri 26 iunie a Slovaciei la Frankfurt am Main, de la ora 19.
Dar iată lista celor 26 de jucători din lotul României la UEFA Euro 2024 din Germania: Florin Niţă (Gaziantep / Turcia, 21 de selecţii / 0 goluri), Horaţiu Moldovan (Atletico Madrid / Spania, 11/0), Ştefan Târnovanu (FCSB, 1/0) – portari; Andrei Raţiu (Rayo Vallecano / Spania, 17/1), Vasile Mogoş (CFR Cluj, 7/0), Radu Drăguşin (Tottenham Hotspur / Anglia, 17/0), Bogdan Racoviţan (Rakow / Polonia, 2/0), Adrian Rus (Pafos / Cipru, 20/1), Ionuţ Nedelcearu (Palermo / Italia, 27/2), Andrei Burcă (Al-Okhdood / Arabia Saudită, 27/1), Nicuşor Bancu (Universitatea Craiova, 35/2) – fundaşi; Deian Sorescu (Gaziantep / Turcia, 17/0), Marius Marin (Pisa / Italia, 18/0), Alexandru Cicâldău (Konyaspor / Turcia, 37/4), Răzvan Marin (Empoli / Italia, 55/3), Nicolae Stanciu (Damac / Arabia Saudită, 70/14), Adrian Şut (FCSB, 2/0), Darius Olaru (FCSB, 18/0), Dennis Man (Parma / Italia, 24/7), Valentin Mihăilă (Parma / Italia, 21/4), Ianis Hagi (Deportivo Alaves / Spania, 35/5), Florinel Coman (FCSB, 15/1) – mijlocaşi, şi atacanţii Denis Drăguş (Gaziantep / Turcia, 11/2), George Puşcaş (Bari / Italia, 42/11), Denis Alibec (Muaither / Qatar, 37/5) şi Daniel Bîrligea (CFR Cluj, 2/0).
Turneul final UEFA Euro 2024 va începe deja vineri seară cu jocul Germania – Scoţia.
