Singura câştigătoare a două titluri continentale consecutive, în 2008 şi 2012, a debutat sâmbătă seară la turneul final „Euro” prin a o lăsa clar în urmă până la pauză pe finalista şi semifinalista ultimelor două ediţii de Campionat Mondial, Croaţia, în ceea ce a fost prima întâlnire de calibru din faza grupelor, adjudecată de Spania: 3-0 (3-0).
Care, prin prisma apropiatei încleştări de joi de la Gelsenkirchen cu deţinătoarea titlului, Italia, în capul de afiş al Grupei B, era „condamnată” a porni ca din puşcă la UEFA Euro 2024, iar La Roja a semnat o adevărată declaraţie de intenţie drept „candidată serioasă” la onoruri, precum îi prefaţa participarea căpitanul Rodri, deşi, prin prisma neaşteptatei riposte insuficiente din partea semifinaliştilor Cupei Mondiale, desprinderea ibericilor nu poate fi neapărat şi definitorie.
Şi totuşi mai impresionantă decât celelalte desprinderi deja până la pauză, dar în Grupa A, cea a Germaniei tot cu 3-0 vineri seară în Bavaria, cea a Elveţiei cu 2-0 pe Rin cu doar câteva ore înainte în dauna Ungariei, Alvaro Morata devenind în minutul 29 primul fotbalist din istoria Campionatului European care să înscrie împotriva aceluiaşi oponent la 3 turnee finale, după cele din 2016 şi 2020, completat deja în minutul 32 de Fabian Ruiz, iar în prelungirile primei reprize şi de Dani Carvajal: 3-0.
Iar apropo de prezenţele la turneul final „Euro”, Spania le deţine pe cele mai numeroase dintre participantele la actuala competiţie cu excepţia gazdei Germania, nemţii fiind la cea de-a 14-a pe când La Roja la cea de-a 12-a dintre care ultimele 11 la rând de când cu trecerea în 1980 la 8 protagoniste, fără însă ca roş-alb-albaştrii de la Marea Adriatică să fie de ici, colea, ci la al şaselea turneu continental succesiv.
Statistică neţinându-le însă cald celor 100.000 de fani ai croaţilor din şi dimprejurul Olympiastadion din Berlin, amuţiţi fiind la pasa lui Fabian Ruiz de la centrul terenului pentru Alvaro Morata, care, la cei 31 de ani ai săi, îl învingea după o jumătate de oră pe Livakovic cu al 36-lea său gol în tricoul Spaniei.
Ruiz intrând în nici 5 minute în rolul de marcator prin a depăşi 2 oponenţi şi a înscrie de la marginea careului, după care aripa Barcelonei, Lamine Yamal, i-a răsplătit încrederea selecţionerului Luis de la Fuentes de a-l fi titularizat drept cel mai fraged junior din istoria turneelor finale, la 16 ani şi 338 de zile, centrându-i în prelungirile înaintea pauzei pentru 3-0 lui Dani Carvajal, rămas avansat în urma unui corner şi autor al primului său gol la naţională, într-o aceeaşi lună în care rotunjea scorul la 2-0 pentru Real în finala Ligii Campionilor cu Borussia Dortmund.
O declaraţie de intenţie în faţa a 68.844 spectatori, inclusiv Ceferin, conducător al UEFA, deja din prima repriză şi tocmai în capitala Germaniei, unde învinsa finalei „Mondialului” din 2018 din Rusia a ajuns să atingă mingea în careul ibericilor abia în minutul 22, la mijlocul părţii secunde recurgând apoi la înlocuirea veteranului Modric odată cu Mateo Kovacic, poate deja cu gândul la ieşirea totuşi din blocstarturi joi la Hamburg împotriva Albaniei.
Iar seara elevilor lui Zlatko Dalic a devenit şi mai amară odată ce Bruno Petkovic n-a reuşit spre final să-l învingă pe Simon nici de la punctul cu var, după ce smulgea penalty-ul la faultul lui Rodri asupra sa, deşi scutura plasa la a doua tentativă pe respingerea goalkeeper-ului peninsularilor, dar fără ca reuşita să şi fie validată.
Era oricum doar una dintre cele 3 parade cu adevărat semnificative ale portarului La Roja.
Dar remarca lui Dalic a pus punctul pe i, în sensul că „atunci când oferi unor jucători atât de buni aşa de mult spaţiu, e dificil”, semnalând că până şi semifinalistei de „Mondial”, deşi pe de altă parte, de dată mai recentă cea mai întârziată calificată la „Euro” în noiembrie anul trecut, cu excepţia celor de anul acesta via-recalificările „Cupei Naţiunilor”, i-a venit tare greu să închege o replică naţionalelor desprinse în câştigătoare, Croaţia fără a înscrie deloc în aceste prime două zile în Germania, pe când scoţienii şi maghiarii măcar s-au ales cu golul de onoare.
Altfel, roş-galbenii i-au menajat în ultima jumătate de oră pe Morata şi Rodri, în urma unor lovituri, Spania câştigând în alcătuirea Unai Simón – Carvajal, Le Normand, Nacho, Cucurella, Pedri (minutul 59, Dani Olmo), Rodri (86, Zubimendi), Fabián Ruiz, Lamine Yamal (86, Ferran Torres), Nico Williams (68, Mikel Merino) şi Morata (68, Oyarzabal).
În linii mari, la o privire asupra întregului efectiv, selecţionerul Luis de la Fuente a convocat strict doar 3 campioni ai Europei cu Real Madrid, Nacho şi Joselu la cei 34 de ani ai lor, Dani Carvajal la 32, mai numeroşi în lot fiind nu doar tinerii Barcelonei, şi-anume Pedri şi Fermin Lopez la 21 de ani fiecare, Ferran Torres la 24 şi mezinul Yamal la nici 17, dar mai ales cvintetul de la Real Sociedad San Sebastian, cu portarul Remiro (29 de ani), fundaşul Le Normand (27 ani), mijlocaşii Zubimendi (25) şi Merino (27), respectiv atacantul Oyarzabal, la 27 de ani cu 11 goluri pentru La Roja. Aportul total al bascilor pe convocator fiind chiar mai stufos decât al „granzilor”, dacă e să fie adăugat la socoteală trioul de la Athletic Bilbao, oferindu-l nu doar pe portarul de 27 de ani Unai Simon, dar şi pe Nico Williams la 21 de ani şi fundaşul Vivian (24).
Un lot în frunte cu Alvaro Morata la a 74-a selecţie, căpitan provenind de la Atletico Madrid, tot câte un exponent având şi Villarreal, pe mijlocaşul de 22 de ani Alex Baena, Real Betis pe Ayoze Perez la 30 de ani iar Sevilla pe veteranul fundaş Jesus Navas (38 ani), pe când cei mai mulţi „stranieri” sunt legaţi de Albion, Rodri campion cu Manchester City, portarul David Raya vicecampion cu Arsenal şi fundaşul lateral Marc Cucurella de la Chelsea, alţii 2 de Bundesliga germană, Olmo (26 de ani) la Leipzig iar Grimaldo campion cu Bayer Leverkusen sub bagheta compatriotului Xabi Alonso, tot 28 de ani având şi mijlocaşul lui PSG, Fabian Ruiz, ceva mai mulţi Aymeric Laporte, ajuns la saudiţii de la Al Nassr.
Un lot tinzând spre cel de-al patrulea titlu, după cel din îndepărtatul 1964 şi cele ale unicei „duble” 2008-2012? Tot maximum 3 titluri mai deţinând doar nemţii, dintre care cele din 1972 şi 1980 adjudecate de RFG, cel din 1996 şi cu est-germani în alcătuire.
De partea cealaltă, dubla semifinalistă la zi de „Mondial” s-a înclinat cu Livakovic (Fenerbahce) – Stanisic (Leverkusen), Sutalo (Ajax), Pongracic (Lecce), Gvardiol (Manchester City), căpitanul Modric (Real; minutul 65, Pasalic – Atalanta Bergamo), Brozovic (Al Nassr), Kovacic (Manchester City; min. 65, Sucic – Salzburg), Majer (Wolfsburg), Kramaric (Hoffenheim; 72, Petkovic – Dinamo Zagreb), Budimir (Osasuna; 56, Perisic – Hajduk).
De fapt, croaţii au convocat 6 jucători din propriul campionat, mai exact 3 de la Rijeka, 2 de la Dinamo Zagreb şi unul de la Hajduk Split, câte 4 fiecare din Italia, şi anume pe Pongracic de la Lecce, Erlic de la Sassuolo, Vlasic de la Torino şi Pasalic de la Atalanta, respectiv Germania (Stanisic / Leverkusen, Majer / Wolfsburg, Kramaric / Hoffenheim, Juranovic / Union Berlin), 3 din Olanda, pe Sutalo şi Sosa de la Ajax şi Ivanusec de la Feyenoord, câte 2 de la Manchester City, pe Gvardiol şi Kovacic, respectiv din Spania, pe Modric de la campioana Europei şi Budimir de la Osasuna Pamplona, ceilalţi fiind adunaţi din Austria (Susic), Cipru (portarul de 29 de ani Ivusic de la Pafos), Grecia (veteranul fundaş cu peste 100 de selecţii Vida de la AEK Atena), Turcia (portarul Livakovic) şi din fotbalul arab, Brozovic.
