„Azi se încheie procesul de licenţiere pentru Liga 1”, după cum a explicat unul dintre tot mai numeroasele personaje ce gravitează influent în jurul lumii fotbalului, fără însă a avea cea mai mică tangenţă cu jocul şi sportul în sine, iar deznodământul este cât se poate de crunt pentru Timişoara ca oraş iubitor de fotbal. Sudoarea în iarbă, vreme de 34 de etape, speranţele şi aşteptările deopotrivă ale sportivilor şi simpatizanţilor lor, reuşita calificării în eurocupe de pe locul secund, nicicare finalmente n-au mai contat şi s-au spulberat în cele din urmă în cel mai şocant mod cu putinţă, printr-o decizie luată în spatele uşilor închise. Fotbalul în birouri a mai făcut nişte victime, printre care şi încă în acte FC Timişoara, iar jocul în sine şi sportul în general n-au decât de suferit. Ce vină au fotbaliştii şi antrenorii lor, ce vină au fanii şi majoritatea alb-violetă a Timişoarei fotbalistice în întregul ei, indiferent de evidenţele din acte? Un proiect legat de licenţieri ce a fost pus în aplicare în prima ligă românească începând din 2003, pe când Timişoara polistă abia îşi revenea din fiasco, a ajuns în cele din urmă să sfâşie alb-violetul la ora celei de-a doua calificări de pe locul 2 în preliminariile Champions League…
Ceea ce părea mereu a fi un accident ce urma să se producă, în cele din urmă s-a petrecut. Nu se ştia când ori în ce formă, dar instinctul îţi spunea că alb-violetul va ajunge să fie din nou târât prin ape dintre cele mai tulburi. Timişoara fotbalistică, în ciuda consistentului său potenţial uman, cu foşti performeri la scară mondială în diverse capacităţi, suferă din păcate de ani buni de o cronică inabilitate managerială şi strategică de a consolida cu forţe proprii gruparea fanion a Banatului, lăsându-se implicit la mâna destinului şi a unor investitori aciuiţi în lumea balonului rotund şi a pasiunilor iscate de acest venerabil club la moment aniversar, care, s-a văzut în cazul lui Claudio Zambon, lecţie din păcate neînsuşită, aspect ce se distinge mai bine acum, numai bine n-au adus mişcării sportive locale, imaginii, reputaţiei şi ascensiunii sale.
Viorel Duru, director de licenţieri în Federaţia Română de Fotbal, a explicat în cadrul unei conferinţe de presă organizată marţi la ora 13,55 pe marginea apelului declarat de către FRF în cazul licenţierii grupării prim-divizionare timişorene în viitorul sezon că „s-a dispus neacordarea licenţei pentru 2011-2012”, evitând prin motivaţii de ordinul eticii profesionale „să fac aceleaşi discuţii apărute în sursele mass-media pe larg”, referitor la aspectele de natură tehnică ale cazului. „Decizia reprezintă expresia muncii mele şi a colegilor mei iar hotărârile sunt motivate temeinic”, a mai spus Duru, folosind termenul „definitive” în privinţa deciziilor luate. „Nu este de competenţa noastră să spunem ce se va întâmpla mai departe”, a admis Viorel Duru, anticipând reacţia clubului polist prin preşedintele său, Marian Iancu.
„Nu ne permitem să ne jucăm cu soarta unor cluburi şi a unor jucători, iar evaluarea este supusă controlului UEFA în mod direct şi în timp real”, a explicat Duru, care a mai spus că „era obligaţia mea profesională să solicit o excepţie de la regula celor 3 ani legat de solicitarea de divizare”, invocând în ceea ce priveşte demersul apelului său articolul 4 din regulamentul UEFA legat de politica de admitere a excepţiilor, care în anexa 1 stipulează că „poate admite excepţii”, dintre care un punct, d), era aplicabil în cazul Timişoarei.
Comisia de licenţiere a propus refuzarea acordării licenţei clubului FC Timişoara pe motivul datoriilor către alte cluburi, către angajaţi şi la bugetul statului, pentru una sau mai multe dintre aceste aspecte fiind luate în colimator şi Gloria Bistriţa, FC U Craiova, CS Gaz Metan Mediaş, FCM Târgu Mureş, FC CFR Cluj şi Victoria Brăneşti. După ce cluburile prim-divizionare şi 10 din liga a II-a au depus până la 31 martie 2011 dosarele pentru obţinerea licenţei, între 1 şi 20 aprilie a urmat evaluarea documentaţiei înaintate.
În privinţa Timişoarei, s-a mai specificat de către Duru că „am constatat că documente suplimentare financiare ar fi putut fi nerelevante. Prin divizarea parţială a societăţilor clubului, FC Timişoara trebuia să dovedească faptul că datoriile financiare existente la 31 decembrie nu mai sunt restante”, respectiv că „s-a efectuat compensarea până la 31 mai”. Duru a mai specificat în privinţa litigiului deschis de FC Timişoara cu Benfica Lisabona în privinţa transferului lui Laszlo Sepsi, şi care „a fost iniţiat numai pentru a se eluda de la plată”, faptul că acordul „de amânare la plată n-a fost acceptat de clubul creditor”.
Duru a iterat că „sunt motive pentru a apela decizia Comisiei de primă instanţă”, justificându-şi demersul cu care practic a generat declasarea Timişoarei din postura de vicecampioană a Ligii 1 în cea de retrogradată în eşalonul trei şi implicit fără drept de reprezentare a României în competiţiile europene intercluburi. Duru a fost completat în explicaţiile sale către mass-media de Alexandru Micu, preşedinte al Comisiei de Apel al licenţierilor.
Ca o noutate în privinţa lărgirii ariei de monitorizare birocratică a competiţiilor fotbalistice interne, Duru a mai amintit că „începând cu sezonul 2011-2012, toate cluburile din liga a doua trebuie să solicite licenţă pentru a participa în liga a doua”
Duru a mai explicat natura activităţii evaluatorilor în privinţa licenţierilor în fotbal, amintind de o „administraţie de licenţiere”, cu specialişti pe fiecare criteriu de evaluare, respectiv de „două comisii jurisdicţionale, una de acordare a licenţei cluburilor, şi una de apel, ce ia o decizie definitivă, şi care nu poate fi atacată”. Una şocantă în cazul Timişoarei. Nu credem că Goga ori Burcă erau responsabili cu problema licenţierii. Nici Uhrin jr. Nici atât fanii din peluză, spectatorii din tribune ori telespectatorii din fotolii. Oare în câte dandanale mai implică Marian Iancu un club ce în toamnă va aniversa împlinirea a nouă decenii, majoritatea dintre ele nepătate?
