Absolut nimic magic de campioana Diviziei D Caraş-Severin, sub standardul până chiar şi unor lente dezlânate pase „n-aţi-o ţie, dă-mi-o mie” de ieşire la joc din propria jumătate de teren, problematică în asemenea măsură fie şi-ntr-un meci acasă încât alb-verzii Caransebeşului i-au cadorisit pe laureaţii la zi ai Diviziei D Timiş puţin după prima jumătate de oră a turului barajului de promovare din călduroasa seară duminicală de iunie cu oportunitatea pe tavă a desprinderii deja la 0-2 în urma unei împleticeli în minge fără a fi presat în preajma careului propriu, după ce Timişul Şag deschidea rapid scorul dintr-un penalty încă din minutul 15. Având a-i retaxa pe localnicii gugulani la fel de sec şi-n minutul 41, 0-3, nu doar meci jucat până la pauză, ci şi calificarea tranşată încă din manşa I: 1-5.
Campioana în 2024 a Diviziei D Timiş, doar cu căpitanul neconectat prefixului 3 la vârstă, pe când alţi 4 coechipieri cochetează mai mult sau mai puţin cu cele 40 de primăveri, s-a detaşat chiar şi-aşa absolut categoric deja în primele 40 de minute ale turului fără istoric al barajului de promovare în Liga a III-a, săltând astfel un eşalon încă după manşa I în deplasare de duminică de la ora 18, disputată într-o atmosferă câmpenească pe arena „CSŞ Balta Sărată” din municipiul cărăşan, unde alb-verzii localnici s-au prezentat lamentabil pentru o astfel de întâlnire vizând pătrunderea în eşalonul terţ, întrecându-se în greşeli pe fondul unui start ratat.
Ceea ce a uşurat mult misiunea oricum marilor favoriţi roş-albi-negri ai lui Srdjan Luchin, care au profitat de gafele caransebeşenilor şi-au transformat rapid manşa I într-un meci fără istoric, ba astfel şi lupta pentru promovare.
Doar să ştii jocul, din rutina experienţei, şi poţi demonta cu uşurinţă asemenea şandramale.
Dovedindu-se astfel, prin ilustrata de la Balta Sărată, cât de desuet şi de-a binelea depăşit a ajuns să fie formatul competiţional al acestor baraje de promovare din Divizia „D”, o mare păcăleală alimentând nefiresc şi-ntr-o mult prea mare măsură, cu nu mai puţin de 21 de cluburi, cadrul oricum nespus de supradimensionat al Ligii a III-a, cea cu 100 de grupări.
FRF deschizând nepermis de larg aceste porţi spre fosta Divizia C, şi-or fi fost unii care au renunţat duminică seară la „concurenţa” televizată de la turneul final UEFA Euro 2024, unde se juca aproximativ la aceeaşi oră Danemarca – Slovenia 1-1, întrebându-se ce-ar putea căuta în pragul pătrunderii în Liga a III-a o echipă cu o asemenea prestaţie acasă precum cea alb-verde a Caransebeşului.
Se dovedeşte astfel şi că nivelul absolut sub orice critică la care a decăzut „fotbalul mic” românesc al ligii a patra, iar cu-atât mai mult al palierelor inferioare acestuia, nu poate constitui un rezervor credibil pentru alimentarea balonatului format supraponderal al Ligii 3, nicidecum, din moment ce pragul barajului poate fi scenă a prezenţei unor asemenea pretendente precum ACS Magica Balta.
Şi n-ar fi ca şi cum situaţia n-ar fi generalizată la nivel naţional, dimpotrivă, numeroase fiind cazurile grupărilor care n-au ştaif de cadrul balonat al Ligii a III-a, şi totuşi îl rotunjesc pe post de „material de umplutură”, pe măsura obezităţii eşalonului terţ al „fotbalului lui 272-0”, care n-ar trebui de fapt să reunească mai mult de 50 de formaţii, cel mult atâtea, cu mare indulgenţă.
Dar acesta-i „bazinul electoral” al fotbalului lui 272-0, un vot pentru un loc, iar şatra sportului rege românesc de ligi inferioare se rostogoleşte inert înainte.
Deşi cald în miez de iunie, Timişul nici n-a avut mult de transpirat duminică seară în judeţul limitrof la sud pentru a smulge un penalty încă din minutul 15, după ce, iniţial, încă o lansare pe dreapta pentru veteranul Alex Munteanu semăna brusc panică în şubreda defensivă a gugulanilor. Ex-prim-divizionarul centra pe jos în gura porţii, localnicii scăpau cumva cu faţa curată, dar în urma mutării fazei pe flancul stâng al avangardei celor din Şag, la reluarea atacului, roş-albii au fost cu uşurinţă capabili a spinteca tot ca prin brânză, finalizând acţiunea cu un şut la colţul scurt boxat de portarul gazdelor, şut expediat în pofida faultului comis de caransebeşeni.
Golgheterul Drăghici intrându-şi în rol de la punctul cu var, cu fentă prin a încetini elanul şi cu dreptul la semiînălţime în dreapta portarului, 0-1 după un sfert de oră.
Povară deja prea mare pentru vioara a doua din Caransebeş, care, într-un slab joc apatic şi anost, tipic pentru acest nivel, fără pase cursive dintr-o bucată, ci cu prelungite conduceri ale balonului din mai multe atingeri fără rost, a semnat contraperformanţa de a nu ieşi repetitiv din propria jumătate, cu maximul atins în minutul 33, sub forma unei împleticiri în minge, în absenţa pressing-ului, în apropierea propriei suprafeţe de pedeapsă.
Iar atât i-a mai trebuit Timişului în aşteptarea unei noi greşeli a adversarului, pentru a-l taxa la fel de sec. Deposedare, preluare în zona central-stângă şi pasă de angajament în careu, veteranul Drăghici ochind colţul scurt iar mingea prelingându-se încet dar sigur lângă bară, cu toată opoziţia goalkeeper-ului care atinsese balonul în careul mic: 0-2.
Angajat fiind apoi şi cu un lob scurt tot de pe stânga în minutul 35, când tirul nu i-a fost reglat, trimiţând peste bară, fără a mai trece însă prea mult până când, în minutul 41, din două pase pe flancul stâng, una din defensivă la nivel median, cealaltă de angajament, lansare în adâncime pe jos, Timişul s-a trezit în faţa unei noi oportunităţi, valorificată cu un alt şut tot la colţul scurt, mingea atingând prima bară, fără însă ca alb-verzii să urmărească balonul pe continuarea fazei.
Primii la minge în careul mic advers fiind tot vizitatorii, „aşezare” înapoi, ca la antrenament, şi lat din 8 metri uşor lateral stânga în poarta părăsită: 0-3.
Doar cunoscătorii într-ale subtilităţilor realităţii existenţiale te-ar lumina că nu-i absolut nimic bun şi de bine în termenul „magic”, datorită asocierii acestuia cu vrăjitoria preferabil de evitat în ideea de a nu „te arde” fără a avea habar de ce, iar „magicul” este mai nou promovat în mai toată subcultura aşa-zisului „divertisment” distrăgând atenţia opiniei publice, asta în general vorbind, cât despre particularitatea punctuală din sfera jocului cu balonul rotund, simţul ridicolului se poate inevitabil înfiripa pe seama discrepanţei între o anumită denumire şi prestaţia reprezentanţilor acesteia, corigenţi acasă în doar 41 de minute: 0-3.
Două tribune pline la Balta Sărată, cu alb-verdele la putere dispus uniform, dar şi timişenii încurajaţi de inimoasa lor galerie, soarele pe cer şi-un loc în Liga a III-a pus generos la bătaie, însă şi o protagonistă cărăşeană rătăcită şi pierdută în faţa unui asemenea hop iar asta strict din virtutea inerţiei, pentru simplul motiv că… se poate, căci astfel este strâmb croit formatul competiţional osificat sub oblăduirea FRF, încât orice campioană judeţeană, oricât de nepregătită ar fi pentru efectuarea saltului, are totuşi la dispoziţie oportunitatea de a încerca marea cu degetul.
Petre Bona a încercat-o la pauză, înlocuindu-l pe şeptarul Frenţ cu Crăciun, însă tot CS Timişul Şag a punctat şi spre finele primului sfert de oră al reprizei a II-a, 0-4 în minutul 57, întru absoluta liniştire a spiritelor.
Ultima jumătate de oră devenind o şi mai plictisitoare procesiune fără noimă, „n-aţi-o ţie, dă-mi-o mie” în stilul jocului din Carpaţi, cu detaşaţii în învingători gândindu-se deja la manşa a II-a acasă de duminică de la ora 17:30 prin a-şi mai doza şi menaja forţele.
Fond pe seama căruia a încropit şi ACS Magica Balta golul de onoare, abia în minutul 88, stârnind orgoliul miloşilor timişeni în ultima jumătate de oră prin a restabili avantajul de 4 goluri în cel de-al doilea minut de prelungiri, 1-5.
Cică întâlniri decisive de baraj pentru promovarea în Liga a III-a la nivel regional-naţional, dar dând posibilitatea conturării unor scoruri victorioase gen 5-1 în condiţii de deplasare, ceea ce spune chiar multe, fără a ştirbi din meritele câştigătorilor, dar sugerând limitările învinşilor.
Şi n-ai cum a nu te trezi cu pălăria prea mare căzută pleaşcă pe ceafă, niţel mai răsărit fiind la nivelul divizionar „D” sub orice critică în „fotbalul lui 272-0”. Alunecat încet şi sigur la stadiul lopeţii de lemn ca joc practicat, lopată însă binişor mascată de echipamentele care mai de care „de luat faţa”, atât şi rămânând în special de capul sportului rege în varianta sa la zi.
Cu gândul încă de pe-acum la startul spre finele verii în balonata Liga 3, Srdjan Luchin i-a aliniat în fief-ul gugulanilor, şi sub privirile localnicului Dan Alexa, pe Marco Bota, din generaţia 1994 – Caius Lungu (n. 1989), Cristian Podină – căpitan din generaţia 1999, Ovidiu Semeniuc (1992), Carol Taub (1993), Raul Briciu (1984), Alexandru Munteanu (1987), Octavian Zaluschi (1985), Andrei Făgărăşanu (1991), Petre Ivanovici (1990) şi Octavian Drăghici (1985).
Cu rezervele lor la start în special din generaţii după anul 2000, şi-anume Iovicin (2001), Gologan şi Petruş din 2004, Şiel 2005 şi juniorul Foris din generaţia 2007, iar Marius Semeniuc născut în 1999, pe bancă însă şi cu alţi veterani, Bîrză din generaţia 1985 şi Palade 1982.
Cea mai evidentă modalitate de-a flata pe cineva este de-a-l copia, iar CS Timişul a urmat reţeta vecinilor locali „verzi” ai Peciului Nou, „cine n-are bătrâni, să-şi cumpere”, drept variantă asigurătoare a adjudecării biletului de evadare spre Liga a III-a, cea cu zeci de cluburi „de umplutură” în suta rotundă care ar trebui de fapt cel puţin înjumătăţită, asta însă dacă sportul rege carpatin ar fi sănătos la cap şi sufleteşte, şi nu mufat ridicolului „272-0”.
Iar când până şi ex-internaţionali „tricolori” precum Luchin se fac părtaşi unor asemenea „scheme de tratament” ale unui fotbal fără viitor, în care alde Drăghici şi compania n-au pur şi simplu cui preda ştafeta drept consecinţă nefastă a limitărilor colective la nivel general naţional vizavi de cultivarea postdecembristă cum s-ar fi cuvenit a vitalului sector juvenil, chiar prea multe n-ar mai fi implicit de spus.
Este tot ceea ce şi poate întreprinde limitativ sportul rege carpatin în condiţiile în care s-a lăsat cu moliciune dus de val spre asemenea orizonturi înguste, cu excepţiile tinereşti care confirmă regula. Căci odată atârnându-şi şi alte generaţii ghetele în cui, hăul iscat va deveni într-atât de mare încât „n-aţi-o ţie, dă-mi-o mie” cu faţa inclusiv spre propria poartă va căpăta accente cu iz de obicei tradiţional.
Avându-i exact aşa cum îi şi creşti. Iar climatul sever perimat al fotbalului mioritic nu mai reprezintă de ceva decenii cadrul propice cultivării noilor generaţii sortite a deprinde într-o păguboasă mentalitate colectivă tainele unui joc furându-şi sistematic căciula în Carpaţi, dar başca basma curată.
Şi cu tichie de mărgăritar din când în când şi din întâmplare, precum în anul de graţie 2024 al revenirii „tricolorilor” la turneul final UEFA „Euro”, unde, până la ora returului duminical al barajelor de accedere în Liga a III-a, şi cu „Comunalul” Şagului bună gazdă, selecţionabilii fiului de general MApN Iordănescu vor fi jucat deja pe scena continentală luni cu vecinii de la nord iar sâmbătă seară de la ora 22 cu Belgia.
